marți, 9 octombrie 2018

Rugă





Mă găsiți în cuvine
să mă conjuge
lumea
până mă voi risipi
pe străzi
și în saloane,
stau în genunchi
în fața unor metafore
rugându-le
să nu își pună toamna
drept obloane.

luni, 8 octombrie 2018

Superstiții




Nu mut
locul scaunelor,
pașii din preșul
de la intrare
îi scutur
numai noaptea
să nu vadă lumea
cine mă vizitează,
nu sădesc pomi,
decât duminica
ca umbrele
să fie estetice,
pe care școlar fiind
le studiam,
să nu scoată din mine
adevăruri
pe care eu nu le știam.

Chipul meu






Chipul meu
a fost creat
să fie văzut
de ea,
să fie uitat,
să poarte la gât
săruturile
ca pe un lănțișor,
să mă recunoască vecinii
și să nu sune la 112
când intru în casă,
să mestec zambile
cerul
să devină violet,
deși niciunul nu este complet.

duminică, 7 octombrie 2018

Protecție







Dau norii
la o parte
cu mănuși
de cauciuc
să nu mă electrocutez,
mi-e teamă
să nu plouă
și să-i spele
săruturile mele
de pe gât.

Credincioasa





S-a aplecat 
spre mine
și mi-a șoptit
să nu o mai visez
niciodată goală
când spune
rugăciunea de seară,
nu vrea
să o vadă Domnul
complet dezbrăcată.

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Printre frunze





Am adunat
câteva mere
din grădina
cotropită
de brumă,
printre frunze
am văzut
o mierlă
rănită la cap
ce își uitase
cântecele.

În balcoane







Apa din pahar devine murdară
după ce  toamna trece prin ea,
singurătatea
are aceiași grupă sanguină ca mine,
port cămăși cu mânecă lungă
epiderma mi-a devenit
un penitenciar de apusuri,
în grădină crizantemele 
miros a zăpadă,
nu mai am loc să adaug ceva
în lista cu decepții,
zahărul din zâmbetul ei
și-a pierdut însușirea 
de a fi instigator,
femeile în balcoane 
se mișcă
de parcă ar întinde rufe
pentru ultima dată în viața lor.