sâmbătă, 5 octombrie 2019

18 versuri





Mestec flori 
de gențiană,
cerul să fie albastru
și plin de lumină.


Aprind aragazul
să-mi încălzesc cuvintele,
să aibă
mai multă hemoglobină.


Picioarele scaunului
pe care va sta le pun
în pahare cu apă
aerul să fie scump
ca o briză montană.


Preșul de intrare
îl scutur
până ies toți pașii din el
să nu se transforme 
în toamnă. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu