luni, 30 septembrie 2019

Vă rog



Tăcerea ronțăie
conturul lucrurilor,
mărindu-și teritoriu.
Singurătatea 
intră în oraș
ca într-un sanatoriu.
Epiderma mea
a devenit
un penitenciar de apusuri.
Se aude cum în cimitir
sfinții țin
entuziasmante discursuri.
Semafoarele lumii
s-au blocat pe roșu
fără motive.
Vă rog, să-mi iertați
mirosul de pelin
din substantive.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu