joi, 28 februarie 2019

19 versuri





Ai plecat,
săruturile tale 
îmi cad
de pe buze
precum frunzele
toamna târziu,
ți-ai pus 
la adăpost
datele private
ale trupului
în inima mea,
rujul 
de pe cămășile mele
au prins
mirosuri diverse,
în cardiogramă
îmbrățișările noastre
îmi apar
din ce în ce mai șterse.

miercuri, 27 februarie 2019

17 versuri








Singurătății îi place
mirosul trupului meu,
când nu mă găsește acasă
sună la 112,
mă declară dispărut,
fără să mă întrebe
poftește frigul în casă
să stabilesc cu el
relații diplomatice,
se ascunde în podea
sub forma 
unor scârțâituri,
are o plăcere nebună,
înfocată
de a-mi fărâmița
inima în palme
ca pe o frunză uscată.

marți, 26 februarie 2019

13 versuri






Dacă ar fi scad
din viața mea
timpul
în care am visat
m-aș subția
atât de mult,
încât cuvintele
s-ar refugia
într-o frază 
strâmtă
și aș putea intra
sub umbra ei
fără să mă simtă.

luni, 25 februarie 2019

Parolă






Niciodată 
nu ducea
poveștile 
până la capăt
îi era teamă
să nu ne sfârșim 
odată cu ele,
își strângea buzele
asemenea unui inel
de iarbă
cuvintele să-i miroasă
lung și lent
a primăvară,
apoi lua
un jeleu transparent
și câteva secunde
mă privea prin el.

duminică, 24 februarie 2019

De la o vreme








 De la o vreme 
mă ocolesc 
pe mine însumi,
mă suspectez 
că mi-am furat 
tinerețea
precum un tâlhar
becurile
din propria lui casă,
mă suspectez 
că eu sunt 
cel care a zidit
ferestrele cu anotimpuri,
e o imensă tăcere
în jurul meu
de pe buze
toate săruturile
mi-au căzut,
mi-e temă
ca într-o după-amiază
ploioasă
să nu mă declar dispărut.

sâmbătă, 23 februarie 2019

Ea






Era o ființă
intermediară
între femeie
și o plantă 
de canabis,
frumusețea ei.
mărea temperatura
din ferestre,
noapte strivită
între noi
devenea incendiară,
în ochi avea 
un conflict luminos
între verdele crud
și albastrul
olimpian,
părea o magnolie
aruncată 
într-un cântec
interpretat la pian.

vineri, 22 februarie 2019

Limbaj









Am aflat
cum să o strig,
fără să provoc
valuri în perdele
să sperii îngerii
ce îi amestecă
aromele în trup,
fără să-i scutur
săruturile de pe buze,
fără să-i șterg
conflictul din priviri
dintre albastrul senin
și verdele frunzelor crude,
îi scriu numele
pe o petală de trandafir
și o mestec până îmi răspunde.

joi, 21 februarie 2019

Pază







Mi-am trecut
în c.v. faptul 
că am accent
moldovenesc,
o astfel
de infirmitate
o poți avea
de la soare
sau când lași
fluturi flămânzi
la începutul serii,
să nu fie
îngrijorată
limba română
ce păzește
granițele țării.

miercuri, 20 februarie 2019

Miros de pelin




Tăcerea ronțăie
conturul lucrurilor,
mărindu-și teritoriu,
singurătatea intră
în oraș
ca într-un sanatoriu,
epiderma mea
devine
un penitenciar de apusuri,
aud cum în cimitir
sfinții țin
entuziasmante discursuri,
semafoarele lumii
se blochează pe roșu
fără motive,
vă rog,
să-mi iertați
mirosul de pelin
din substantive.

marți, 19 februarie 2019

Oraș mic







Aș vrea 
să cumpăr
un oraș cotropit
de copaci pitici,
cu străzi înguste,
trandafirii 
să aibă
deschise ambasade
scunde
în fiecare curte,
prin centru
să curgă
învolburate pârâiașe,
săruturile
să pară uriașe.

luni, 18 februarie 2019

Flagrant






Traversez visurile
în vârful picioarelor
să nu deranjez 
vecinii,
într-o noapte
frumoasa doamnă
de la parter
s-a trezit,
a intrat
în unul din visele mele
și s-a văzut goală.

duminică, 17 februarie 2019

Efect






Tipografia
la care executam 
bilete de intrare 
în inima mea
s-a defectat,
umbra 
mi-a devenit 
grea și deasă
dacă aș intra
în bucătărie
ar sparge
toate farfuriile
de pe masă.

sâmbătă, 16 februarie 2019

Româncă la vernisaj






Bărbații pictați 
din tablouri
întorceau capul după ea,
ventilatorul din colț
îi împrăștia 
frumusețea peste tot,
cred că își ține 

cartea de identitate 
în frigider
de i-au încetinit 

marșul ridurilor,
noaptea își pune fustele
să asculte muzică de dans 

pășește 
după un anumit ritual,
mă gândesc
că nu m-aș putea dezbrăca
în fața ei,
așa cum nu o fac

în fața steagului național.

vineri, 15 februarie 2019

Părinți





Înainte de Paște,
suburbia mea
mirosea a cozonaci,
tata confecționa
scări
din lemn de brad
ca primăvara
să se urce în copaci,
mama 
mergea la cimitir
cu tămâie 
și flori de busuioc
să-și roage rudele
să se înghesuie puțin
să-i facă și ei loc.

joi, 14 februarie 2019

În cadă







Mi-am spălat
iarna 
de pe trup,
cuvintele mele
erau încă albe,
în tăceri
mai aveau loc 
avalanșe,
ideile
nu-și puteau 
ține echilibrul,
aerul mirosea
ca și când aș fi topit
zăpadă în bucătărie,
la sfârșit
în cadă am văzut
o grămadă de somn.

miercuri, 13 februarie 2019

Uneori







Meteoriții care cad
în grădina mea
sunt scrisori
venite din cer
de la cei ce s-au dus,
trandafirii sângerează,
copacii își țin răsuflarea,
oglinzile se evaporă,
intru în casă
și sărut mâna mamei
din fotografie
ce mă închina
înainte de fiecare masă,
îmi spunea,
să fiu blând cu pietrele
că nu se  pot ridica
singure de jos,
că uneori
păsările
pot muri în zbor.

E târziu






E târziu,
în curând
se face beznă,
nu mai pot
veni la tine,
îngăduie
acestor cuvinte
pe care
ți le trimit
prin calculator
să te sărute
pe gleznă.

marți, 12 februarie 2019

În suburbia mea







În suburbia mea
primăvara
se vinde pe sub mână,
străzile sunt luminate
de gutui,
nopțile par înclinate
de tăcerea
ascunsă în statui,
trestiile recită
cerului
frumoase elegii,
umbra mea
trăiește un calvar
săptămâna nu are
duminica
trecută-n calendar.

luni, 11 februarie 2019

Prima oară







Prima oară 
m-am îndrăgostit
de o vânzătoare
de la un chioșc de ziare,
era cea mai deșteptă 
fată din oraș
reușea să vândă
o mulțime de cuvinte
bărbaților grăbiți,
frumoaselor femei 
între două vârste,
seara o rugam 
să-mi povestească
știrile lumii,
transformându-le în săruturi.

duminică, 10 februarie 2019

Epopee





Mai sunt câțiva centimetrii  și începe primăvara. 
Batistei pe care mi-a dat-o mama la naștere îi mai fac un nod. 
Timpul mi-a tras trupul la xerox în multe copii. 
Mă întreb îngrijorat unde le ține depozitate. 
În fiecare an mi se dăruiește câte o trusă de machiaj 
cu nuanțe din ce în ce mai închise.
Aerul se scumpește. 
Liftul ce mă transportă în văzduh ieftinește prețul biletelor. 
Poate nu ar mai trebui să umblu îmbrăcat cu tricoul moștenit de la tata. 
Mă strânge asemenea numelui, provocându-mi o durere suplimentară.
Lucrurile sunt tot mai constrânse de forma lor. 
Aripile mi s-au desfăcut.
Singurătatea mi-a împrumutat grupă sanguină
și s-a dus la starea civilă să mă declare dispărut.

sâmbătă, 9 februarie 2019

Vreascuri







Am devenit
o grămăjoară
de sentimente,
îmbrăţişările ei,
mi-au rămas
imprimate
pe epidermă
ca şi când cineva
ar fi aruncat în mine
cu vreascuri aprinse. 

vineri, 8 februarie 2019

11 versuri










Priveam 
în ochii tăi
cerul,
o pasăre
nu știa încotro
să se îndrepte
uitase numărul
meridianelor
memorate în aripi,
un nor stingher
căuta adăpost
sub pleoapele tale.

joi, 7 februarie 2019

Corespondență







Primăvara îi citesc
versuri
teiului din fața casei
să depoziteze
mai mult ceai în flori,
vântul nepoftit
se urcă în el
desprinde o frunză
pe care se poate citi
corespondența 
nepublicată
dintre Eminescu
și ramurile lui.

miercuri, 6 februarie 2019

În tramvai





Un hoț mi-a furat ceasul în tramvai. Fără să simt mi-a strecurat un bilet în buzunarul hainei cu numărul lui de telefon să îl sun când vreau să știu cât e ceasul.

Maiakovski





De câte ori prognoza meteo anunță că de suburbia mea se apropie un val se aer polar citesc versuri de Maiakovski  să mă obișnuiesc cu frigul siberian.

marți, 5 februarie 2019

Cochetărie






Noaptea 
îmi  pun hainele
și pantofii
să asculte muzică,
ca umbra mea
să nu mai facă
eforturi disperate
să pară estetică.

Timp liber





Nu pot privi
în oglinzile retrovizoare
ale inimii
sunt pline de ruj,
singurătatea
a intrat în renovare
asemenea unui pârâu
ce își lărgește cursul,
pendula
ce mi-a fărâmițat viața
în mii de fire de nisip
vrea să o ascund
între patru scânduri,
ascult cum oamenii
mă uită,
din când în când
beau câte o gură de apă
să-mi mai dizolve din gânduri.

luni, 4 februarie 2019

Fără zgomot







Cu un trandafir
te desenez
desculță
pe ușa 
de la dormitor,
mi-e teamă
că după ce bat
să îmi dai 
drumul înăuntru
zgomotul
făcut de pantofi
să nu deranjeze vecinii.

duminică, 3 februarie 2019

Cuvintele







Am închis poarta
cu cârligul
să intimidez ceața
să nu intre frigul,
până nu le-am  acoperit
cu cămașa ei, 
de noapte,
ignifugată
cu vise rebele,
nu am reușit
să ridic 
mercurul din ele.

sâmbătă, 2 februarie 2019

Un lan surpat






Nopțile s-au refugiat
sub fotografia mea
de pe cartea de identitate,
zâmbetul mi s-a șters,
obrajii îmi sunt plini pete,
cearcănele s-au accentuat
de parcă aș fi privit un deceniu
sutienul ei negru plin de secrete,
mă reîntorc la mine
asemenea unui copac umblător
poemelor să-i fiu decor,
mă hrănesc cu petale de trandafir
să am hemoglobină în cuvinte
să-i înțeleg pe scriitori,
deși par mai degrabă
un lan de grâu copt
în fața unei înfometate secerători.

vineri, 1 februarie 2019

În mașină








Inima și-a prelungit
programul de lucru
santinelele 
de la ușile ei
au renunțat la parole,
lumea intră
pe bază de liste,
cei alergici 
la zâmbete
trebuie să aibă
trimitere de la medic,
mă opresc
să fumez o țigară
și să întocmesc
un proces-verbal
al numărului de săruturi.

Viziune






Dacă ar fi scad
din viața mea
timpul
în care am visat
m-aș subția
atât de mult
că aș putea intra
sub umbra ei
fără să mă simtă.