luni, 11 noiembrie 2019

Prestigiul unui om cumsecade


Pentru cei din cartierul meu sunt un  cetățean cumsecade ce montează borne kilometrice de-a lungul viselor. Puțin supărat că nu  reușesc să ascund câte două grenade în fiecare cuvânt. Îmi încălzesc șosetele cu muzică de jazz și am grijă când mi le pun  să nu fie de culori diferite pentru că toată ziua voi merge crăcănat.


În fiecare dimineață urc vântul pe acoperișuri să nu-l muște câinii și alimentez soarele cu benzină să poată urca bolta cerească. Dacă arborii devin prea îngândurați privind suburbiile orașului trimit câteva păsări să le promită rafale de ploaie. 

Nu plec de acasă fără să-mi iau aripile de rezervă ca nu cumva să fie decretată ziua fericirii în patria mea și să nu fiu pregătit. Țin cont că la un asemenea eveniment ferestrele  pot face febră și împrumut de la vecina mea ce își ține cuvintele într-un baston un evantai din secolul trecut.

Mi-am câștigat statutul de simbol al cartierului mai ales după ce m-am întors din Afganistan victorios. Cea mai mare izbândă a mea acolo a fost aceea de a lăsa aerul să treacă peste granițe fără pașaport. Cred că se vor scrie versuri despre numele meu după ce i-am găsit loc de parcare imposturii într-o înjurătură. 

Să dobândesc și mai mult respect în cartierul meu am interzis tuturor să facă dragoste în fața câinilor sau a steagului național. Le-am interzis să mai spele găinile  cu ariel ca ouăle să fie albe. Locuiesc la parterul unui sonet și am rugat vecinii să nu mai bată în calorifere când au depresii deoarece îmi scade lumina din metafore. 

Acum câteva zile am găsit câteva nuci și nu le-am dezghiocat să nu iasă toamna din ele.

vineri, 8 noiembrie 2019

Îți pot vorbi





Acum îți pot vorbi
despre mine,
mi-am spălat
vara de pe trup,
cu cenușa
mi-am acoperit
biografia
până la sfârșitul anului,
soarele nu se mai dă
pe încredere,
îl poți găsi dormind
doar în gutui
și-n locul unde săruturile
îți cad de buze
ca niște frunze
părăsite de lumină,
întreabă-mă ce vrei
cuvintele mele
sunt pline de hemoglobină.

marți, 5 noiembrie 2019

19 versuri






Cuiburile părăsite
par poeme postume
citite în grabă
de vântul plecat
în misiuni diplomatice
prin lume.

Izvorul din spatele casei
după ce toamna a alunecat pe el
are migrene,
la noapte voi asculta muzică rusească
să mă obișnuiesc
cu frigurile siberiene.

A căzut un nou meteorit
și-a spart singurătatea
de pe stradă,
mai fac un nod la batistă,
e răcoare,
dintr-o tufă de crizanteme
străbate un miros de zăpadă.

duminică, 3 noiembrie 2019

Cămașa verii s-a decolorat




Visele mele
au adormit în trafic,
toamna a înghesuit
în rucsacul vântului
mirosul de pelin 
de pe dealuri,
un rest de umbră
mi-a rămas 
și între idealuri,
drumurile ascunse 
de frunze
nu mai duc nicăieri,
aripi de rezervă nu am,
de-abia reușesc 
să vulcanizez
câteva speranțe
și câteva păreri,
sparg lemne de tei
să-mi încălzesc cuvintele
să miroasă a ceai,
apoi îmi pun mănușile
purtate de un înger
să pot 
toți nasturii nopții să-i închei.

sâmbătă, 2 noiembrie 2019

joi, 31 octombrie 2019

Legitimația albă




A început să ningă în suburbia mea. Visele nu își mai pot ține echilibrul pe zăpadă. Acum citesc versuri din poeții ruși să mă obișnuiesc cu frigul.

miercuri, 30 octombrie 2019

Martor

Știind că mă despart de mine în fiecare clipă stau mai mult plecat pe la marginea suburbiei. Vreau să fiu primul martor al zăpezii în caz că frigul mă dă în judecată că citesc din Pușkin să mă obișnuiesc cu gerul.

marți, 29 octombrie 2019

sâmbătă, 26 octombrie 2019

Străduind-se să fie mai tânără





O poetă care mă vizita de câte ori trecea spre Valea Prahovei mi-a spus că ea își lasă cartea de identitate în torpedoul mașinii să nu-i rămână vreo îmbrățișare imprimată pe fotografie.

19 cuvinte







Politica e ca o ceapă. Cu cât îi desfaci mai multe foi cu atât te ustură ochii mai tare.

Atentate de neîncredere


Politicienii nu știu că fiecare cuvânt are și un mic rezervor de benzină. 
Nu realizează că un bob de grâu poartă în el  prietenia soarelui mai mult,  decât sudura cu salivă dintre două partide.

Mulți și-au cumpărat macarale să-și ridice averile în camioane. Pe teritoriile lor se scriu manuale pentru a păstra obiceiul de înghițit broaște. 
Au angajat paznici să supravegheze primăverile ascunse în seifuri.

Fiecare și-a scris propria constituție. Dacă nu a avut timp să-și schițeze una o interpretează pe cea existentă după direcția în care cresc buruienile la el în curte, ne știind că revolta nu se trasează cu rigla și compasul, ci cu nefericirea oamenilor. 

Au grijă să ne sponsorizeze dorința de libertate. Nu uită să ne spună că au aripi de rezervă pentru fiecare la sediul partidelor, fără să bănuiască că în fiecare minut au loc atentate de neîncredere în satele și cătunele țării,

marți, 22 octombrie 2019

Un oraș mic


Aș vrea
să cumpăr un oraș 
cotropit
de copaci pitici,
cu străzi înguste,
trandafirii 
să aibă
deschise ambasade
scunde
în fiecare casă,
prin centru
să curgă
învolburate pârâiașe,
săruturile
să pară uriașe.

duminică, 13 octombrie 2019

Se înnoptează în mere





Aud cum sâmburii
se îmbrățișează
în merele de pe masă
din cauza frigului,
pereții se contractă,
ceața folosindu-se
de cablu tv se furișează
în balcon,
anunț vecinii,
bătând cu metafore în calorifer
și fără elan privesc
cum toamna mi-a murdărit
toate cămășile albe din șifonier.

luni, 7 octombrie 2019

Atlas







Centrala eoliană
ajută câmpia 
să respire,
pădurea 
de la marginea
suburbiei
prizează elegii,
frigul a intrat
în cantonament
la mine acasă,
ploaia perforează
singurătatea
de la ușă până la poartă,
deschid atlasul lumii
să văd de frumusețea ta
este trecută pe vreo hartă.

sâmbătă, 5 octombrie 2019

18 versuri





Mestec flori 
de gențiană,
cerul să fie albastru
și plin de lumină.


Aprind aragazul
să-mi încălzesc cuvintele,
să aibă
mai multă hemoglobină.


Picioarele scaunului
pe care va sta le pun
în pahare cu apă
aerul să fie scump
ca o briză montană.


Preșul de intrare
îl scutur
până ies toți pașii din el
să nu se transforme 
în toamnă. 

vineri, 4 octombrie 2019

Hobby



Să nu fiu singur
noaptea adorm
ținând în mâini o frezie.
E un hobby botanic
pe care l-am trecut
în actele mele
de stare civilă.
Nu pot fi un cetățean
cumsecade
dacă nu emoționez
întunericul cu ceva.
Nu mă aude nimeni
când sufăr,
când prietenii
mă trec în uitare,
în acest fel părăsesc lumea,
învelind ziua de ieri cu o floare.

miercuri, 2 octombrie 2019

Picturi făcute noaptea





Mi-am permis să fiu deprimat câteva ore, asemenea unui copac umblător căruia frunzele i-au furat drumul, văzând cum politicienii caută creioane colorate să ne facă mâzgălituri pe inimă.

luni, 30 septembrie 2019

Vă rog



Tăcerea ronțăie
conturul lucrurilor,
mărindu-și teritoriu.
Singurătatea 
intră în oraș
ca într-un sanatoriu.
Epiderma mea
a devenit
un penitenciar de apusuri.
Se aude cum în cimitir
sfinții țin
entuziasmante discursuri.
Semafoarele lumii
s-au blocat pe roșu
fără motive.
Vă rog, să-mi iertați
mirosul de pelin
din substantive.

vineri, 27 septembrie 2019

Exercițiu pentru întâmpinat zăpada






Mai sunt câțiva centimetrii  și începe iarna. 
Mai fac un nod la batistă. 
Timpul mi-a tras la xerox imaginea în multe copii. 
Mă întreb îngrijorat unde le ține depozitate. 
În fiecare an mi se dăruiește câte o trusă de machiaj 
cu nuanțe din ce în ce mai închise.
Aerul s-a scumpit. 
Tinerețea mea s-a subțiat. 
Dacă aș pleca din inima unei femei 
nu cred că m-ar simți. 
Poate nu ar mai trebui să umblu îmbrăcat 
cu tricoul pe care îl purta tata. 
Nu a avut de unde să-mi lase moștenire 
un cvartet de cameră 
a cărui muzică mărește decolteul femeilor.
Norocul meu e că singurătatea are aceeași grupă sanguină ca mine. 

marți, 24 septembrie 2019

Mic dejun la sat




Mama era mereu ocupată,
la prima oră 
ștergea soarele de pete
cu ștergarul umed
să nu-mi apară pistrui pe față,
scutura preșul de la intrare
de pașii de ieri,
bătea cearșaful cu o nuia
până ieșeau din el
visele necuviincioase,
eu mă duceam în gradină,
luam teiul în brațe
să-l încălzesc,
apoi îl strângeam ușor
și ramurile
îmi umpleau cana de ceai.

luni, 23 septembrie 2019

14 versuri







Toamna a început 
să grațieze frunzele,
de teamă 
sâmburii de măr
adorm îmbrățișați,
fusele orare 
din păsări
se rotesc înțelept,
ea 
și-a pus santinele
la ușile inimii,
dacă vreau să pătrund înăuntru
să-mi încălzesc cuvintele
trebuie să-mi pun ecusonul în piept.

miercuri, 18 septembrie 2019

Frig




În noaptea aceasta voi asculta muzică rusească să mă obișnuiesc cu frigul.


Pentru că mă strângeau pantofii i-am umplut cu apă și i-am băgat în congelator. A doua zi erau perfecți și gheața pe care am scos-o din ei știa să meargă.



Prietenii mei stau atât de înghesuiți în cartela de telefon, încât sigur nu o să le fie frig.

sâmbătă, 31 august 2019

joi, 29 august 2019

Gânduri sufocate de căldură





Se pieptăna științific. Căuta să descopere o cărare a cărei traiectorie să treacă printre gândurile ei cele mai apetisante.




Nu am curaj să intru în bucătărie. Umbra mea este atât de grea că ar sparge toate farfuriile și paharele de pe masă.




O poetă ce mă vizita de câte ori trecea spre Valea Prahovei mi-a spus că ea își lasă cartea de identitate în torpedoul mașinii să nu-i rămână vreo îmbrățișare imprimată pe fotografie.

sâmbătă, 24 august 2019

Autoportret pe cenușa verii





Dacă m-aș pipăi
aș găsi numai singurătate,
a început să se decojească
fotografia
de pe cartea de identitate,
filialele iubirii
au intrat în insolență,
preșul de la intrare
pe care l-am scuturat de pași
mă întâmpină
cu o provincială prudență,
visele au zeci de serpentine,
cuvintele au deficit
de lumină și hemoglobină,
mă prefac că nu mă recunosc
când trec pe lângă mine.

joi, 22 august 2019

Vise neevaporate





Frumusețea ei atrage fulgere. Când nu am mănușile de cauciuc la mine să îndepărtez norii fără să mă electrocutez mestec câteva flori de zambile și cerul devine albastru.

Lumină spartă






Un hoț mi-a furat ceasul în tramvai. Fără să simt mi-a strecurat un bilet în buzunarul hainei cu numărul lui de telefon să îl sun când vreau să știu cât e ceasul.

miercuri, 21 august 2019

Un trecător







De câte ori trec pe lângă mine mă prefac că nu mă recunosc. De prea multe ori nu mi-am ascultat inima, deși îmi doream atât de mult să-i fac pe plac.

marți, 20 august 2019

Sunt







Sunt puțin
nisip cald
unde o femeie
se poate întinde,
când ea,
nu există
vântul
face prăpăd,
mă împrăștie
fir cu fir
în ochii oamenilor
până când 
nu mă mai văd.

luni, 19 august 2019

Influențe





De când avem prim-ministru o femeie am devenit foarte politicos. Cedez locul meu din tramvai și doamnelor rămase însărcinate acum o oră.

sâmbătă, 17 august 2019

Tratament






Când vine toamna mă spăl pe porțiuni de corp să nu dau jos vara de pe mine dintr-odată. Port în căptușeala hainei o mătură să înlătur frunzele ce-mi acoperă drumul către garsoniera de la marginea orașului unde am înființat o filială de iubire. Mă simt ca și când am răcit în copilărie și mă tratez abia acum.

vineri, 16 august 2019

10 versuri







Între paginile
cărții de versuri
pe care o citesc
am pus
câte un fir 
de iarbă
ca propozițiile
să nu se amestece,
intimidate
de apropierea toamnei.

miercuri, 14 august 2019

Dialog






M-au botezat 
la șapte ani,
când umblam 
cu puii de vrăbii
în buzunar
și cu bondarii în penar,
primul lucru
pe care l-am făcut,
intrând în lăcașul 
sfânt și tăcut
a fost să întreb
un sfânt de pe perete
dacă poate lăsa mai jos
bolta bisericii
să-l ating și eu,
pe Dumnezeu.

Oglinzi










Priveam 
în ochii tăi
cerul,
o pasăre
nu știa încotro
să se îndrepte
uitase numărul
meridianelor
memorate în aripi,
un nor stingher
căuta adăpost
sub pleoapele tale.

marți, 13 august 2019

Prudență




Dormitorul meu este antifonat cu mai multe straturi de singurătate să nu mă audă vecina  de la etajul trei când o visez goală.

Control





De câte ori apare un nou anotimp în suburbia mea îi verific actele de stare civilă să văd dacă are  iubirea trecută în ele.

14 versuri






Dimineața trag
răsăritul
dintre rădăcinile
ierburilor
și-l invit pe ușă,
dar vara
e murdară 
pe buze
de mure,
asemenea
unei școlărițe
care învață 
să rujeze
folosind o păpușă.

sâmbătă, 10 august 2019

Căsătorie






M-am prefăcut că sunt puțin nisip cald ca ea să aibă unde să se întindă. N-am mai putut să mă ridic în picioare. Ea mă luase și mă mă băgase într-o clepsidră.

Meteo





Mă spăl pe mâini în șoaptă să nu mă audă vreun nor rătăcit pe cer. La cel mai mic clipocit aceștia nu mai țin cont de prognoza meteorologică.

vineri, 9 august 2019

Revoltă






Am renunțat
să mai aduc 
adeverințe
pentru a demonstra
că inima mea
are forma patriei,
nu mai vulcanizez 
speranțe,
nu are rost,
îmi așez fruntea
pe ușa de lemn 
a bisericii
și aud cum la granițele
limbii române
haite de câini
latră contra cost.

marți, 6 august 2019

17 versuri






Părul lung,
o legitimație
de intrare
în lanul de lavandă,
frumusețea ei,
atrage fulgere
sunt obligat
să închid
toate ferestrele,
întorc tablourile
cu fața la perete
să nu se excite
bărbații din ele,
devin o grămăjoară
de sentimente
când își aruncă rochia
peste cuvintele mele.

duminică, 4 august 2019

Sărutul






Mărul sub care
sărutul nostru
a durat
aproape o vară
făcuse febră
până în vârful
frunzelor,
când am mușcat
dintr-un fruct
am găsit
semințele îmbrățișate.

joi, 1 august 2019

Facebook






Vara a ars,
cenușa a acoperit
bornele kilometrice,
după-amiezile 
au blocat
ulițele din toată suburbia,
curând se face beznă,
te rog,
îngăduie acestor cuvinte
pe care ți le trimit
pe facebook
să te sărute pe gleznă.

miercuri, 31 iulie 2019