marți, 9 iulie 2019

112







Singurătății îi place
mirosul trupului meu,
când nu mă găsește acasă
sună la 112
și mă declară dispărut,
fără să mă întrebe
poftește frigul în casă
să stabilesc cu el
relații diplomatice,
apoi se ascunde în podea
sub forma unor scârțâituri,
mă caută pretutindeni,
are o plăcere nebună
de a-mi fărâmița
inima între palme
ca pe o frunză uscată.

sâmbătă, 6 iulie 2019

Sunt






Sunt
o grămăjoară
de sentimente,
îmbrățișările ei,
mi-au rămas
imprimate
pe epidermă
ca și când cineva
ar fi aruncat în mine
cu vreascuri aprinse. 

Postume





Am adunat
câteva cireșe
din pomul
din fața casei,
printre frunze
am zărit
o mierlă
rănită la cap
ce își uitase
cântecele.

vineri, 5 iulie 2019

Punctul





Când mai am
vreo două degete
până să termin
ultima propoziție
dintr-o poveste
invit un preot
îmbrăcat în negru
să fie punct
și să încheie nasturii
frazei,
ținând o slujbă de adio.

duminică, 23 iunie 2019

În noaptea de Sânziene


Nu știu unde
să mă ascund
să mă odihnesc 
de mine,
sunt o cutie poștală
în care cineva
înghesuie scrisori
timbrate cu asfințituri,
în zadar îmi spăl zilnic
numele
ca pe o salopetă murdară
să dorm bine noaptea,
degeaba am făcut
transfuzii de sânge
cuvintelor,
mai caut încă un loc
în irisul unei femei
care să mă acopere
cu pleoapele.

luni, 17 iunie 2019

Ai fi putut





Nu erai departe
de locul
unde m-am despărțit
de mine,
ai fi putut
să arunci
un trandafir
în singurătatea mea
să o spargi,
ai fi putut
să nu dezghioci
nuca aceea
să iasă toamna din ea.

joi, 13 iunie 2019

Hobby


Să nu fiu singur
noaptea adorm
ținând în mâini
o frezie,
un hobby botanic
pe care l-am trecut
în actele mele
de stare civilă,
nu pot fi un cetățean
cumsecade
dacă nu emoționez
întunericul cu ceva,
nu mă aude nimeni
când sufăr,
când prietenii
mă trec în uitare,
în acest fel 
eu,
părăsesc lumea,
învelind ziua de ieri
cu o floare.

luni, 3 iunie 2019

Limbaj







Am aflat
cum să o strig,
fără să provoc
valuri în perdele
sau să sperii îngerii
ce îi amestecă
aromele în trup,
fără să-i scutur
săruturile de pe buze,
fără să-i sting
conflictul din piviri
dintre albastru senin
și verdele frunzelor crude,
îi scriu numele
pe o petală de trandafir
și o mestec până îmi răspunde.

vineri, 31 mai 2019

Destin






Prima oară
am ajuns
la biserică
la șapte ani
când părinții
m-au botezat,
preotul
m-a dezbrăcat
și mi-a lipit
numele pe trup
cu lacrimile sfinților
de pe pereți.

15 versuri






Mâneca zilei
devine murdară
după ce a șters
noaptea
din ferestre,
o curăț
cu un prosop
umed
să nu atingă
teiul din curte
umbra
să-i devină
inestetică,
iar ceaiul
să aibă gust de pelin.

miercuri, 29 mai 2019

Cadril





Recunosc
o femeie
singură
după cum atinge
paharul cu apă
cu buzele,
îi e teamă
că înainte
a băut din el
un bărbat
pe care acum
îl sărută
fără să-l cunoască.

Vârstă





Nu am curaj să intru în bucătărie. Umbra mea este atât de grea că ar sparge toate farfuriile și paharele de pe masă.

vineri, 24 mai 2019

Shopping


Părinții mei
nu mi-au lăsat moștenire
un cvartet
a cărui de muzică de cameră
să adâncească decolteuri,
dacă vedeți
un bărbat prin oraș
citind panourile de publicitate,
ce pot fi subiecte
pentru nuvele și eseuri,
să știți că sunt eu,
un cumpărător fără bani
ce umblu desfăcut
la șireturi de griji
printre tramvaie și autobuze
să găsesc o telecomandă
care să aștearnă femeilor
zahăr pe buze.

Aritmetică


Dacă ar fi scad
din viața mea
timpul
în care am visat
m-aș subția
atât de mult
că aș putea intra
sub umbra ei
fără să mă simtă.

Știri


Prima oară
m-am îndrăgostit
de o vânzătoare
de la un chioșc de ziare,
era cea mai deșteptă
fată din oraș
reușea să vândă
o mulțime de cuvinte
bărbaților grăbiți,
frumoaselor femei
între două vârste,
seara o rugam
să-mi povestească
știrile lumii,
transformându-le în săruturi.

luni, 20 mai 2019

Teiul






Primăvara îi citesc
versuri
teiului din fața casei
să depoziteze
mai mult ceai în flori,
vântul nepoftit
se urcă în el
și desprinde o frunză
pe care se poate citi
corespondența nepublicată
dintre Eminescu
și ramurile lui.

marți, 14 mai 2019

Vino






Am să te anunț
când teii înfloresc,
își vor pune
un nou costum,
paharele,
halbele de bere
vor fi pline 
de parfum.

Vino să-ți iei 
proprietatea
de săruturi,
acest imens
domeniu,
inima mea 
a îngrijit-o
aproape
un deceniu,
dar doamnă,
trebuie să știi
că mi-am mutat bagajul
în cea mai nemângâiată toamnă.

duminică, 12 mai 2019

Petunii negre







Părul ei lung
e un fel de legitimație
cu care poți intra
în elegii,
un loc
unde degetele
vor să rămână
în cantonament
după ce i-au amestecat
aromele în trup,
goblen
ce înfățișează
soarele coborându-i
în trup
pe frânghii de mătase,
o înghesuială
de petunii negre
în care poți ascunde
o săptămână de săruturi.

vineri, 10 mai 2019

Te ascult
Povestește-mi cum arată
orașul îngerilor,
cred că ai locuit
o vreme acolo,
le-ai memorat tăcerile,
ai învățat
să-mi lipești
cu degetele tale subțiri
zilele pe inimă,
ai deprins să vorbești
păpușilor la ureche
ca ochii lor
să devină albaștri,
te ascult,
mă simt
ca un Robinson Crusoe
naufragiat lângă trupul tău.

sâmbătă, 2 martie 2019

Ceas






Când îmi scriu biografia
folosesc date din viața
mărului din fața casei,
el îmi consumă 
melancoliile 
să fiu mai subțire
să mă pot strecura
în propoziții,
îmi bate în geam
când trece 
vreo femeie 
frumoasă pe stradă,
se observă asta
în spațiile albe
din inima mea,
mi-am făcut un ceas
din frunzele lui
indică anotimpurile precis,
dilema mea există,
nu știu 
când să îl pun să sune
să mă opresc din scris.

vineri, 1 martie 2019

1 Martie






Femeia e o harfă pe care o poți face să cânte dacă o atingi cu petale de trandafir după ce le-ai ținut o zi între paginile unei cărți de versuri să absoarbă limbajul iubirii. La mulți ani!

1 martie





Femeia e o harfă pe care o poți face să cânte dacă o atingi cu petale de trandafir după ce le-ai ținut o zi între paginile unei cărți de versuri să absoarbă limbajul iubirii. La mulți ani!

Existență




Pantofii noștri sunt două clepsidre mergătoare prin care viața noastră se scurge în pământ, iar șireturile funii scurte cu ajutorul cărora pașii se spânzură.

Geneză




De câte ori apare un nou anotimp în suburbia mea îi verific actele de stare civilă să văd dacă are  iubirea trecută în ele.

joi, 28 februarie 2019

19 versuri





Ai plecat,
săruturile tale 
îmi cad
de pe buze
precum frunzele
toamna târziu,
ți-ai pus 
la adăpost
datele private
ale trupului
în inima mea,
rujul 
de pe cămășile mele
au prins
mirosuri diverse,
în cardiogramă
îmbrățișările noastre
îmi apar
din ce în ce mai șterse.

miercuri, 27 februarie 2019

17 versuri








Singurătății îi place
mirosul trupului meu,
când nu mă găsește acasă
sună la 112,
mă declară dispărut,
fără să mă întrebe
poftește frigul în casă
să stabilesc cu el
relații diplomatice,
se ascunde în podea
sub forma 
unor scârțâituri,
are o plăcere nebună,
înfocată
de a-mi fărâmița
inima în palme
ca pe o frunză uscată.

marți, 26 februarie 2019

13 versuri






Dacă ar fi scad
din viața mea
timpul
în care am visat
m-aș subția
atât de mult,
încât cuvintele
s-ar refugia
într-o frază 
strâmtă
și aș putea intra
sub umbra ei
fără să mă simtă.

luni, 25 februarie 2019

Parolă






Niciodată 
nu ducea
poveștile 
până la capăt
îi era teamă
să nu ne sfârșim 
odată cu ele,
își strângea buzele
asemenea unui inel
de iarbă
cuvintele să-i miroasă
lung și lent
a primăvară,
apoi lua
un jeleu transparent
și câteva secunde
mă privea prin el.

duminică, 24 februarie 2019

De la o vreme








 De la o vreme 
mă ocolesc 
pe mine însumi,
mă suspectez 
că mi-am furat 
tinerețea
precum un tâlhar
becurile
din propria lui casă,
mă suspectez 
că eu sunt 
cel care a zidit
ferestrele cu anotimpuri,
e o imensă tăcere
în jurul meu
de pe buze
toate săruturile
mi-au căzut,
mi-e temă
ca într-o după-amiază
ploioasă
să nu mă declar dispărut.

sâmbătă, 23 februarie 2019

Ea






Era o ființă
intermediară
între femeie
și o plantă 
de canabis,
frumusețea ei.
mărea temperatura
din ferestre,
noapte strivită
între noi
devenea incendiară,
în ochi avea 
un conflict luminos
între verdele crud
și albastrul
olimpian,
părea o magnolie
aruncată 
într-un cântec
interpretat la pian.

vineri, 22 februarie 2019

Limbaj









Am aflat
cum să o strig,
fără să provoc
valuri în perdele
să sperii îngerii
ce îi amestecă
aromele în trup,
fără să-i scutur
săruturile de pe buze,
fără să-i șterg
conflictul din priviri
dintre albastrul senin
și verdele frunzelor crude,
îi scriu numele
pe o petală de trandafir
și o mestec până îmi răspunde.

joi, 21 februarie 2019

Pază







Mi-am trecut
în c.v. faptul 
că am accent
moldovenesc,
o astfel
de infirmitate
o poți avea
de la soare
sau când lași
fluturi flămânzi
la începutul serii,
să nu fie
îngrijorată
limba română
ce păzește
granițele țării.

miercuri, 20 februarie 2019

Miros de pelin




Tăcerea ronțăie
conturul lucrurilor,
mărindu-și teritoriu,
singurătatea intră
în oraș
ca într-un sanatoriu,
epiderma mea
devine
un penitenciar de apusuri,
aud cum în cimitir
sfinții țin
entuziasmante discursuri,
semafoarele lumii
se blochează pe roșu
fără motive,
vă rog,
să-mi iertați
mirosul de pelin
din substantive.

marți, 19 februarie 2019

Oraș mic







Aș vrea 
să cumpăr
un oraș cotropit
de copaci pitici,
cu străzi înguste,
trandafirii 
să aibă
deschise ambasade
scunde
în fiecare curte,
prin centru
să curgă
învolburate pârâiașe,
săruturile
să pară uriașe.

luni, 18 februarie 2019

Flagrant






Traversez visurile
în vârful picioarelor
să nu deranjez 
vecinii,
într-o noapte
frumoasa doamnă
de la parter
s-a trezit,
a intrat
în unul din visele mele
și s-a văzut goală.

duminică, 17 februarie 2019

Efect






Tipografia
la care executam 
bilete de intrare 
în inima mea
s-a defectat,
umbra 
mi-a devenit 
grea și deasă
dacă aș intra
în bucătărie
ar sparge
toate farfuriile
de pe masă.

sâmbătă, 16 februarie 2019

Româncă la vernisaj






Bărbații pictați 
din tablouri
întorceau capul după ea,
ventilatorul din colț
îi împrăștia 
frumusețea peste tot,
cred că își ține 

cartea de identitate 
în frigider
de i-au încetinit 

marșul ridurilor,
noaptea își pune fustele
să asculte muzică de dans 

pășește 
după un anumit ritual,
mă gândesc
că nu m-aș putea dezbrăca
în fața ei,
așa cum nu o fac

în fața steagului național.

vineri, 15 februarie 2019

Părinți





Înainte de Paște,
suburbia mea
mirosea a cozonaci,
tata confecționa
scări
din lemn de brad
ca primăvara
să se urce în copaci,
mama 
mergea la cimitir
cu tămâie 
și flori de busuioc
să-și roage rudele
să se înghesuie puțin
să-i facă și ei loc.

joi, 14 februarie 2019

În cadă







Mi-am spălat
iarna 
de pe trup,
cuvintele mele
erau încă albe,
în tăceri
mai aveau loc 
avalanșe,
ideile
nu-și puteau 
ține echilibrul,
aerul mirosea
ca și când aș fi topit
zăpadă în bucătărie,
la sfârșit
în cadă am văzut
o grămadă de somn.

miercuri, 13 februarie 2019

Uneori







Meteoriții care cad
în grădina mea
sunt scrisori
venite din cer
de la cei ce s-au dus,
trandafirii sângerează,
copacii își țin răsuflarea,
oglinzile se evaporă,
intru în casă
și sărut mâna mamei
din fotografie
ce mă închina
înainte de fiecare masă,
îmi spunea,
să fiu blând cu pietrele
că nu se  pot ridica
singure de jos,
că uneori
păsările
pot muri în zbor.

E târziu






E târziu,
în curând
se face beznă,
nu mai pot
veni la tine,
îngăduie
acestor cuvinte
pe care
ți le trimit
prin calculator
să te sărute
pe gleznă.

marți, 12 februarie 2019

În suburbia mea







În suburbia mea
primăvara
se vinde pe sub mână,
străzile sunt luminate
de gutui,
nopțile par înclinate
de tăcerea
ascunsă în statui,
trestiile recită
cerului
frumoase elegii,
umbra mea
trăiește un calvar
săptămâna nu are
duminica
trecută-n calendar.

luni, 11 februarie 2019

Prima oară







Prima oară 
m-am îndrăgostit
de o vânzătoare
de la un chioșc de ziare,
era cea mai deșteptă 
fată din oraș
reușea să vândă
o mulțime de cuvinte
bărbaților grăbiți,
frumoaselor femei 
între două vârste,
seara o rugam 
să-mi povestească
știrile lumii,
transformându-le în săruturi.

duminică, 10 februarie 2019

Epopee





Mai sunt câțiva centimetrii  și începe primăvara. 
Batistei pe care mi-a dat-o mama la naștere îi mai fac un nod. 
Timpul mi-a tras trupul la xerox în multe copii. 
Mă întreb îngrijorat unde le ține depozitate. 
În fiecare an mi se dăruiește câte o trusă de machiaj 
cu nuanțe din ce în ce mai închise.
Aerul se scumpește. 
Liftul ce mă transportă în văzduh ieftinește prețul biletelor. 
Poate nu ar mai trebui să umblu îmbrăcat cu tricoul moștenit de la tata. 
Mă strânge asemenea numelui, provocându-mi o durere suplimentară.
Lucrurile sunt tot mai constrânse de forma lor. 
Aripile mi s-au desfăcut.
Singurătatea mi-a împrumutat grupă sanguină
și s-a dus la starea civilă să mă declare dispărut.

sâmbătă, 9 februarie 2019

Vreascuri







Am devenit
o grămăjoară
de sentimente,
îmbrăţişările ei,
mi-au rămas
imprimate
pe epidermă
ca şi când cineva
ar fi aruncat în mine
cu vreascuri aprinse. 

vineri, 8 februarie 2019

11 versuri










Priveam 
în ochii tăi
cerul,
o pasăre
nu știa încotro
să se îndrepte
uitase numărul
meridianelor
memorate în aripi,
un nor stingher
căuta adăpost
sub pleoapele tale.

joi, 7 februarie 2019

Corespondență







Primăvara îi citesc
versuri
teiului din fața casei
să depoziteze
mai mult ceai în flori,
vântul nepoftit
se urcă în el
desprinde o frunză
pe care se poate citi
corespondența 
nepublicată
dintre Eminescu
și ramurile lui.

miercuri, 6 februarie 2019

În tramvai





Un hoț mi-a furat ceasul în tramvai. Fără să simt mi-a strecurat un bilet în buzunarul hainei cu numărul lui de telefon să îl sun când vreau să știu cât e ceasul.

Maiakovski





De câte ori prognoza meteo anunță că de suburbia mea se apropie un val se aer polar citesc versuri de Maiakovski  să mă obișnuiesc cu frigul siberian.

marți, 5 februarie 2019

Cochetărie






Noaptea 
îmi  pun hainele
și pantofii
să asculte muzică,
ca umbra mea
să nu mai facă
eforturi disperate
să pară estetică.

Timp liber





Nu pot privi
în oglinzile retrovizoare
ale inimii
sunt pline de ruj,
singurătatea
a intrat în renovare
asemenea unui pârâu
ce își lărgește cursul,
pendula
ce mi-a fărâmițat viața
în mii de fire de nisip
vrea să o ascund
între patru scânduri,
ascult cum oamenii
mă uită,
din când în când
beau câte o gură de apă
să-mi mai dizolve din gânduri.

luni, 4 februarie 2019

Fără zgomot







Cu un trandafir
te desenez
desculță
pe ușa 
de la dormitor,
mi-e teamă
că după ce bat
să îmi dai 
drumul înăuntru
zgomotul
făcut de pantofi
să nu deranjeze vecinii.

duminică, 3 februarie 2019

Cuvintele







Am închis poarta
cu cârligul
să intimidez ceața
să nu intre frigul,
până nu le-am  acoperit
cu cămașa ei, 
de noapte,
ignifugată
cu vise rebele,
nu am reușit
să ridic 
mercurul din ele.