duminică, 23 decembrie 2018

Liniște






Genunchii ei
se îndoiau
precum mijlocul
unei zile
însorite de mai,
un somn imens
izvora
din albul lor,
toate lucrurile
din cameră
ațipeau
își pierdeau conturul,
tăceam
cât puteam de tare
să nu mă audă
când îi sărut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu