miercuri, 19 decembrie 2018

Fereastra







Am păstrat fereastra
prin care priveam în copilărie
cum părinții 
cu hainele aproape ude
făceau tranșee prin zăpadă
să ajungă la cimitir
înghesuind morții unii în alții
pentru a-și face și ei 
loc lângă rude,
acum mă hrănesc 
cu petale de trandafir
cuvintele să aibă hemoglobină,
mestec zambile ca ziua să fie albastră,
de câte ori mi-e dor de mine și de ei
mă uit câte o jumătate de zi prin această fereastră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu