miercuri, 7 noiembrie 2018

Joc






Trece prin fața oglinzii
și frumusețea ei
o aburește,
surâsurile
mi se depun în cuvinte
precum zborul 
pescărușilor
în pe fundul mării,
tăcerea devine
o întindere de ape
fără nicio cută,
încet lumina îmi crește
în mâini,
îmbrățișările sunt
o înghesuială de aripi,
gura i se rostogolește
peste mine
ca un inel de iarbă
ce reconstituie
mersul primăverii.