marți, 6 noiembrie 2018

Caligrafie






Mama își ținea cuvintele
în bastonul 
din lemn de abanos,
el o ajuta 
să treacă drumul
când zăpada 
îl făcea lunecos,
în zilele de post
credința îi era exagerată
umbla după mine 
cu poloniul de ciorbă
să-i spun 
dacă e îndeajuns de sărată,
apoi își așeza 
fruntea pe biblie
punea la icoană 
flori de busuioc
să audă când Dumnezeu 
intră în cimitir
să înghesuie morții unii în alții
pentru a-i face și ei loc.