marți, 20 noiembrie 2018

9 versuri






Dacă ar fi scad
din viața mea
timpul
în care am visat
m-aș subția
atât de mult
că aș putea intra
sub umbra ei
fără să mă simtă.

Calendar





Când îmi scriu biografia
folosesc date
și din viața copacului
din grădină,
anii duși îi scriu
sub forma
unor cercuri concentrice,
copilăria o desenez
ca pe un cuib părăsit,
notez numele femeilor
ce m-au uitat
și de pe buze
săruturile îmi cad
asemenea unor frunze uscate

luni, 19 noiembrie 2018

Vorbe








Mulți vorbesc despre moarte din auzite
la fel ca despre poetul 
ce nu a vândut nicio carte
și a înlocuit țiglele sparte 
de pe casă cu ele
să fie citite de stele 
în timp ce le răsfoiește vântul,
nu știu unde s-au informat
că sângele orbește 
și îi trebuie o injecție de singurătate
sau că e obligatoriu să-i dai umbrei 
cu cremă anti rid
să nu sperie  ierburile,
când îi aud
îmi vine să plec pe furiș 
să cumpăr o mașină
de făcut tuneluri în propoziții
să circul prin ele,
toată lumea discută despre moarte
ca despre o cardiogramă,
fără să afle vreodată câte bătăi sunt lipsă,
comentează la fel ca prietenul meu
care și-ar dori să aibă relații 
cu două femei în același timp 
pentru a avea gemeni.

Nu





Nopțile refugiate
sub poza mea 
de pe cartea de identitate
de-abia mai au loc,
umbra 
îmi e din ce în ce mai sărată
de parcă s-ar spăla în mare,
nu mai văd bine
în oglinzile retrovizoare 
ale inimii,
nu mai desenez pe uși
trupuri de tinere
să văd 
cum li se rotunjesc sânii,
uneori noaptea plâng în somn
ca atunci când eram școlar
că mi-a zburat fluturele
căruia îi făcusem casă în penar.

duminică, 18 noiembrie 2018

Tot ce știu e că uitasem de mine






Aseară am fost în visul
unei femei,
m-am trezit
cu un lănțișor 
de săruturi la gât,
probabil am avut 
o discuție cu ea.
despre Veneția 
într-un nufăr, 
privirea îmi era umedă,
de m-aș fi uitat
la un trandafir
l-aș fi putut stinge, 
pe piept am descoperit
liniile cardiogramei ei,
cum pe un cearșaf 
întins pe balcon
se observă îmbrățișările
sub formă de  cute.

Viciu







Singurătății îi place
mirosul trupului meu,
când nu mă găsește acasă
sună la 112
și mă declară dispărut,
fără să mă întrebe
poftește frigul în casă
să stabilesc cu el
relații diplomatice
apoi se ascunde în podea
sub forma unor scârțâituri,
are o plăcere nebună
de a-mi fărâmița
inima în palme
ca pe o frunză uscată.

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Cătușe






Pe malul lacului
auzeam gemete 
venind din adânc
asemănătoare
morții din cartușe
când sunt duse
de lunetist 
la biserică
pentru sfințit,
erau valurile
cărora frigul
încerca 
să le pună cătușe.

Doi tineri








E frig în parcul 
din centrul orașului,
florile rămase 
visează cu erori,
păsările s-au ascuns
în cântecele 
de astă vară,
doi tineri,
stând în picioare,
pentru a nu li se răci iubirea
încearcă să se coasă între ei.

vineri, 16 noiembrie 2018

Pe stradă





Frumusețea acestei
femei
nu cred că încape
în nicio casă,
cum zborul
nu poate fi înghesuit
în cea mai mare colivie,
mărunțea timpul
cu tocurile
pe trotuarul obosit,
mă căutam peste tot,
nu mă găseam
devenisem
filament electric,
simțeam că pașii ei,
aveau și un substrat erotic.

Doliu




Țin doliu
după pasărea
ce a murit
în grădina mea,
și-a cântat numele
până când s-a fărâmițat
ca o frunză uscată,
pe cruce
i-am  desenat
cerul albastru,
iar eu,
mi-am pus la rever
zborul ei frânt
ca pe un trandafir negru.

joi, 15 noiembrie 2018

Dioptrii





Am privit toamna
prin gaura cheii
să nu-mi murdărească
tricoul alb,
am constatat
că dioptriile
mi s-au mărit,
cartea
pe care  citesc
seamănă cu țigla,
iar distanța
dintre strofe
o măsor cu rigla.


Semafoare blocate pe roșu





Cămașa mea
cu motive populare
nu mai păstrează
căldura în cuvinte,
vântul ieșit din birt
îmi fură drumurile
cu frunze,
nu mai vrea
pe nimeni să asculte,
tehnicienii frigului
au deschis robinetul
fără se fie plătiți,
sunt debusolat
ca un bărbat ce a dat divorț
de o păpușă gonflabilă
că nu știe
să-i prepare cartofi prăjiți.

miercuri, 14 noiembrie 2018

Sora





Singurătatea
are aceeași
grupă sanguină
ca mine,
vecinii cred
că e sora mea
ce șterge geamurile
de apusuri
cu hârtie creponată,
să pot să respir,
să văd drumul
pe unde întunericul
intră în oraș,
venind din cimitir.

Singurătatea are pulsul crescut





Numele meu
asemenea
unei salopete spălate
în lacrimi
pusă la uscat
pe sârma din balcon
să o vadă lumea
s-a strâmtat mult,
există riscul
ca sufletul
să îmi rămână afară
și semnătura mea
de pe facturi,
luminată de cerneală,
parcă a prins un pic de acreală.

marți, 13 noiembrie 2018

Cuvintele





Dimineața 
mă spăl pe dinți
cu o pastă
ce provoacă zâmbete,
fac baie
într-un pepene verde,
la micul dejun
mănânc câteva
petale de trandafir,
Dumnezeu 
după ce a făcut lumea
și a împărțit cuvintele
pe țări
s-a oprit să mai lucreze
a lăsat poeții să creeze.

Curiozitate





Mă străduiesc
să răstorn
propozițiile
unde descriu
frumusețea femeii
pe care am întâlnit-o
pe stradă
poate fusta,
plină de volane,
i se va desprinde
de pe trup
și am să-i văd
coapsele goale.

luni, 12 noiembrie 2018

Frunzele






Frunzele în cădere
se lipesc de hainele mele,
îmi stă bine
sunt ca un copac umblător,
mă pot duce la banchetul
pe care îl dau pădurile
înainte de a se ascunde 
în cântecul păsărilor,
am ocazia să studiez retorica vântului
ce se urcă pe acoperișuri să se sinucidă
că nu îl ține nimeni de mână,
am uitat să pun zăvorul la poartă
e posibil să intre singurătatea
și în cartela de telefon,
nu mă scutur de ele 
poate vreo tânără scriitoare
nu mai are coli de scris
și mă bagă în imprimantă
să-și scrie sentimentele pe mine.

11 versuri





Când 
singurătatea
se adună
în jurul meu
ca o haită
flămândă
de feline
mă strâng 
singur în brate
să nu pierd 
lumina din mine.

Om





Am îmbrățișat 
lanul de grâu
ca pe un om,
mai avea
o săptămâna
până ce va muri,
ciocârliile
spuneau câmpiei
ultimul cânt,
credea că îl duc 
la biserică
să-l împărtășească
un sfânt.

duminică, 11 noiembrie 2018

Îngrijorare






Dau norii
la o parte
cu mănuși
de cauciuc
să nu mă electrocutez,
mi-e teamă
să nu plouă
și să-i spele
săruturile mele
de pe gât.

Drapelul






Mi-am confecționat
propriul drapel,
drept stemă
are o inimă
ce bate între
labele Sfinxului,
flutură când femeile
îmi zâmbesc,
vântul se înfășoară în el
ca și când i-ar vindeca rănile,
noaptea ruptă
de lună
se dizolvă în pânza,
pare un far ce dirijează
vapoarele încărcate
cu dragoste mea,
îl port cu mine peste tot
să nu creadă moartea
că mă voi preda fără luptă.

sâmbătă, 10 noiembrie 2018

Câinele






Câinele încă se ține
după mirosul
tatălui meu,
umblă  prin odăile goale
pline de caiete
aruncate pe jos
unde își nota
anii de muncă,
adulmecă
puținele propoziții
pe care le-a scris,
brazdele de pământ
sub care împingea soarele
cu mâinile,
când ajunge în fața bisericii
se oprește,
urmele lui dispar
în lemnul
din care e făcută ușa de la intrare.

Petunii







Părul ei lung
e un fel de legitimație
cu care poți intra
în elegii,
un loc
unde degetele
vor să rămână
în cantonament
după ce i-au amestecat
aromele în trup,
goblen
ce înfățișează
soarele coborându-i
în trup
pe frânghii de mătase,
o înghesuială
de petunii negre
în care poți ascunde
o săptămână de săruturi.

vineri, 9 noiembrie 2018

La noi






La noi acasă
tricolorul
era așezat la fereastră,
după ce mama
mă atenționa
să nu mă dezbrac
în fața lui
că mă vede Dumnezeu
și o să-mi ia 
starea de vacanță 
din mine,
iar iubirea de țară
îmi va fi legată,
spunea o rugăciune
în gând,
apoi arunca peste el
câteva boabe de grâu
ca patria să fie bogată.

Singur








Iubirile trecute
s-au depus pe mine
ca un praf cosmic,
visele au intrat
în insolvență,
nu am pe nimeni
să-mi fiarbă pe trup
petale de trandafir
pentru a atenua
mirosul de tutun 
din cameră,
un om neiubit
e o imensă tăcere,
căruia îi este decor,
singur privesc
cum portretul meu 
de pe perete
varsă lacrimi pe covor.

joi, 8 noiembrie 2018

Așteptând





Picioarele scaunului
pe care urmează
să ia loc
le-am pus 
în 4 pahare 
cu rouă,
adunată
de pe ierburile
ațipite,
lemnul de brad
din care sunt făcute
să înfrunzească,
vreau să văd
dacă în preajma
frumusețea ei,
frunzele
vor deveni neliniștite.

Înverșunare





Nu mă opresc
din fluierat  melodii
din secolul trecut,
nu încetez să scriu
pe scânduri de brad
înalte de 1,75 m
late de 10 cm.
să-mi încercuiesc
casa cu poeme,
să rup în fiecare an
fila din calendar
cu luna
în care m-am născut,
să mă subțiez atât de mult
încât să intru
pe sub umbra ei ușor,
nu mă opresc,
regretând că într-o zi
mă voi duce să mor.

miercuri, 7 noiembrie 2018

Joc






Trece prin fața oglinzii
și frumusețea ei
o aburește,
surâsurile
mi se depun în cuvinte
precum zborul 
pescărușilor
în pe fundul mării,
tăcerea devine
o întindere de ape
fără nicio cută,
încet lumina îmi crește
în mâini,
îmbrățișările sunt
o înghesuială de aripi,
gura i se rostogolește
peste mine
ca un inel de iarbă
ce reconstituie
mersul primăverii.

Erezie






Cu puțin efort
ai putea să auzi
cum în fiecare noapte
îmi traversezi visele
goală,
dimineața alerg
de nebun pe scări
cu un prosop
să-l înfășor pe tine
să nu mergi pe stradă
dezbrăcată.

marți, 6 noiembrie 2018

Semn de carte






Știu că nu dormi,
ții în mâini o frezie
să sperie întunericul,
cuvintele tale
ca niște petale
nu le pronunți
să nu se fărâmițeze,
nu chemi pe nimeni,
pe noptieră
volumul de versuri
are pus semnul de carte
la pagină 
unde pădurea
a despărțit privighetoarea
de cântecul ei.

Caligrafie






Mama își ținea cuvintele
în bastonul 
din lemn de abanos,
el o ajuta 
să treacă drumul
când zăpada 
îl făcea lunecos,
în zilele de post
credința îi era exagerată
umbla după mine 
cu poloniul de ciorbă
să-i spun 
dacă e îndeajuns de sărată,
apoi își așeza 
fruntea pe biblie
punea la icoană 
flori de busuioc
să audă când Dumnezeu 
intră în cimitir
să înghesuie morții unii în alții
pentru a-i face și ei loc.

luni, 5 noiembrie 2018

Sindrom







Umblu cu lopată
ascunsă 
în căptușeala hainei
să nu mă prindă
zăpada în oraș,
chiar dacă rămășițe
din vara trecută
mi se mai zbat în  trup
asemeni unui roi 
de fluturași,
mi-am adus amintite
cum am răcit în copilărie
mergând desculț printre cuvinte,
căutând timp pe orice drum,
dar tratamentul
l-am luat de-abia acum.

Meniu






Mă hrănesc 
cu petalele de trandafir
vara asta le-am pus la uscat
între filele volumului de versuri
Moartea căprioarei,
din cauza frigului 
camera s-a contractat
îmi trag haina peste inimă,
nu am lemne de foc,
nu mă pot  apropia de mine
fără puțină lumină,
e liniște,
aud cum în cimitir
mama înghesuie morți unii în alții
să-i facă și ei loc,
mestec florile lent
să nu strivesc vara 
rămasă-n clorofilă
iarna mi-e greu să scriu,
cuvintele mele
au tot mai puțină hemoglobină.

duminică, 4 noiembrie 2018

Autografe pe secolul trecut





Ploaia mărunțește
timpul pe străzi,
spală statuile
din oraș în gură,
cuvintele lor nefolosite
au prins
mirosul prafului de pușcă
din secolul trecut,
mai au grenade
între silabe,
conturul patriei
nu-i încă precizat,
eu care le privesc
ore în șir
mi-e teamă să nu fiu ostracizat.

Plastilină






Școlar fiind
am rupt din calendar
fila cu luna
în care m-am născut,
nu aveam
atâta plastilină
să fac mașini de lux
sau păpuși
cu ochi de peruzea
să le împart
celor din clasă,
de-abia îmi ajungea
să modelez un înger
care să aibă grijă
de copilăria mea.

sâmbătă, 3 noiembrie 2018

Măturătorul




Le-am spus
că îi voi scăpa de muște,
folosind arcul cu săgeți,
că îi pot depista
pe cei ce vor
să se arunce de pe blocuri
să le crească aripi,
că mi-am deschis
un secretariat
al melancoliilor
unde se pot depune
certificate medicale
să aflăm câte zile
mai sunt
până sfârșitul vieții,
nu m-au angajat,
am fost nevoit să accept
meseria de măturător
al singurătății.

Proiect





Mi-am dorit
să am amprentele
bunicului meu
să pot pipăi
cuvintele
pe care Dumnezeu
i le-a spus la plecare,
nu au semănat,
mi-am dat seama
că în mâinile lui
reprezint
un proiect eșuat

vineri, 2 noiembrie 2018

Fotografii





Am încercat să mituiesc
telefonul
cu care fotografii
să mă facă mai tânăr,
mi-am populat visele
cu adolescente
să nu mă îmbolnăvesc
de scepticism,
am cerut  derogare
simțurilor
să mă lase să pun
în propoziții cât mai mult lirism,
în zadar,
obrajii mei în toate pozele
arătau ca o suferință în așteptare.

Când sparg cuvintele cu inima




Am fost proprietarul
unui popor de fluturi
și ei au zburat în cer
împreună cu copilăria mea,
tânăr fiind
am deschis filiale de iubire
în mici garsoniere
ignifugate
cu straturi de fericire,
mă caut pe străzi,
văd
cum singurătatea
și-a mărit suprafața,
nu pot
să cobor din mine
cum prietenii
nu se mai pot da jos
din cartela mea de telefon,
viața rămâne o victorie
obținută prin abandon.

joi, 1 noiembrie 2018

Fulgere




Frumusețea ei atrage fulgere. Când nu am mănușile de cauciuc la mine să îndepărtez norii fără să mă electrocutez mestec câteva flori de zambile și cerul devine albastru.

Maturizare






Cămașa mea s-a maturizat. Nu îmi mai lasă inima la vedere să vadă toată lumea mâzgăliturile lăsate de femei pe ea.