sâmbătă, 6 octombrie 2018

În balcoane







Apa din pahar devine murdară
după ce  toamna trece prin ea,
singurătatea
are aceiași grupă sanguină ca mine,
port cămăși cu mânecă lungă
epiderma mi-a devenit
un penitenciar de apusuri,
în grădină crizantemele 
miros a zăpadă,
nu mai am loc să adaug ceva
în lista cu decepții,
zahărul din zâmbetul ei
și-a pierdut însușirea 
de a fi instigator,
femeile în balcoane 
se mișcă
de parcă ar întinde rufe
pentru ultima dată în viața lor.