duminică, 5 august 2018

100 de ani





Când plouă 
ies să îi țin umbrela
statuii din fața blocului,
nu vreau să îi ude rochia
de acum un veac,
apoi îi împrumut
câteva cuvinte
să-mi spună
cum limba română
a devenit rotundă
asemeni unui cerc
făcut de o rană.

Când fulgeră
îmi pun mănuși de cauciuc
și înlătur norii de deasupra ei
să nu creadă că i-am uitat meritul
de a tăcea și în locul nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu