duminică, 17 iunie 2018

Oglinda de duminică





Trebuia să mă însoțești
până la capătul visului
să afli că am învățat
matematică
de la cireșul din curte,
știu să îți împart 
lumina pe trup
fără să rezulte zecimale,
cu ruleta sângelui
ți-aș fi măsurat
distanța dintre pulpe
să o folosesc ca spațiu
dintre strofe,
ți-aș fi dăruit
un lățișor de săruturi
să ți-l atârni la gât,
dacă ai fi vrut
să dormi lângă mine
aș fi dat jos din pat luna
ca pe o lanternă
ți-aș fi așezat primăvara
drept pernă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu