marți, 5 iunie 2018

O velă albă





Am cămașa cotropită
de tristețe,
atârnă mai greu
ca o elegie
pe umerii unui  sfânt
dintr-o icoană,
dacă aș intra
în bucătărie
să-mi încălzesc
cuvintele la aragaz
umbra mea ar sparge
paharele de pe masă
unde urmele buzelor ei,
mai luminează încă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu