joi, 7 iunie 2018

Derută





Nu știu unde 
să mă ascund
să mă odihnesc de mine,
sunt o cutie poștală
în care cineva
înghesuie scrisori
timbrate cu asfințituri,
în zadar îmi spăl zilnic
numele
ca pe o salopetă murdară
să dorm bine noaptea,
degeaba am făcut
transfuzii de sânge
cuvintelor
cardiograma mea 
a rămas la fel de palidă,
mai caut încă un loc 
în irisul unei femei
care să mă acopere 
cu pleoapele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu