vineri, 11 mai 2018

Lacrimi crestate






Trec pe lângă mine
și nu mă recunosc,
somnul tău
nu îmi mai albește nopțile,
te aud cum treci
pe faleza de singurătate
a lunii
ținând pantofii în mână
să nu fracturezi razele,
sunt ca o pasăre oarbă
ce se ține după cântecul
de astă vară
să ajungă la cuib.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu