joi, 31 mai 2018

Știri






Prima oară 
m-am îndrăgostit
de o vânzătoare
de la un chioșc de ziare,
era cea mai deșteptă 
fată din oraș
reușea să vândă
o mulțime de cuvinte
bărbaților grăbiți,
frumoaselor femei 
între două vârste,
seara o rugam 
să-mi povestească
știrile lumii,
transformându-le în săruturi.

miercuri, 30 mai 2018

Han pentru flori





Poți adormi
în tăcerea mea
sau poți să-ți treci
degetele
peste fruntea
ca peste o hartă
să vezi
unde ți-am plasat
frumusețea,
poți să plângi
de bucurie
îți voi șterge
o lacrimă,
voi privi în ea,
ca într-un han
pentru flori
construit din ape,
conflictul luminos
pe care îl ascunzi
sub pleoape.

Unelte





Caut o ascuțitoare
de forma
unei femei
pentru creioanele mele
colorate,
când îi desenez
trupul
pe ușa de la dormitor
să nu se mai intimideze
de frumusețea ei,
să nu mai refuze
carafa
cu aer parfumat
pe care i-o întind
să-i fie rezervă
pentru săruturi.

Vacarm





Dau singurătatea
prin mașina de tocat,
geamurile vibrează
de parcă ar fi lovite
cu bulgări de brume,
perdelele fac valuri
ca și când cineva
le-ar citi versuri
despre mare,
vecinii bat cu lingurile
în calorifere,
scot capul afară
și strig;
trageți la xerox
zâmbetele iubitelor voastre
astupați ferestrele,
și nu o să mai auziți nimic.

marți, 29 mai 2018

Bursa de arome





Ploaia perfora
singurătatea
pe străzi,
tăcerile noastre
comunicau,
vorbeau ca două
siluete îmbrățișate
într-un tablou,
ca două traficante
de lanuri de mentă,
noaptea între noi
era atât de strivită
că nu puteai
să o mai folosești
drept ipotecă
să cumperi o toamnă.

Rod






Cireșul
din fața casei
an de an rodește
mai puțin,
uneori ea,
îl privește să știe
de ce suferă,
căută
sub umbra lui
urme de cenușă,
studiază ramurile
să vadă
dacă sunt dezinformate
de vânt,
apoi intra în casă
și îi cauta viitorul
în dicționarul
de horticultură
în timp ce gura ei,
e un debarcader
pentru săruturi.

luni, 28 mai 2018

Ipoteză





Dacă într-o zi
m-aș transforma
în puțin nisip cald
unde să te întinzi
goală
să te simt aproape,
ai merge
să înveți
limbajul pietrei
să vorbești cu mine
despre viață,
să vorbești cu mine
despre moarte?

Paharul cu parfum




Am băut apă
din mâinile ei,
făcute pahar,
apoi am chemat-o
la fereastră
să-i arăt cum
gândurile mele
s-au dezechilibrat
și au căzut
de la etaj
în iarbă.

duminică, 27 mai 2018

Poem cu secrete






De când unii
îmi ascultă telefonul
să vadă
dacă ascund grenade
în cuvinte
am devenit
atât de politicos,
încât ofer
locul meu din tramvai
și femeilor însărcinate
în ultima oră,
schimb vatmanul
cu un înger
să nu rănească fluturii
în timpul mersului.

Teiul






Primăvara îi citesc
versuri
teiului din fața casei
să depoziteze
mai mult ceai în flori,
vântul nepoftit
se urcă în el
și desprinde o frunză
pe care se poate citi
corespondența nepublicată
dintre Eminescu
și ramurile lui.

sâmbătă, 26 mai 2018

Fluturi






Am deschis o școală
pentru fluturi,
îi învăț
să nu se rănească
de albastrul cerului,
prin poeme să zboare
cu grijă
să nu lovească metaforele,
să facă
un debarcader de săruturi
pentru gura ei,
să nu se lase împăiați
după ce mor.

Mănuși






Zâmbete ei
s-au depus
în cuvinte mele
precum zborul
pescărușilor
pe fundul mării,
când le scriu
port mănuși
tricotate
din petale de trandafiri
să nu le rănesc.

Navigând







Târziu în noapte
vâslesc printr-o lacrimă
asemenea
unui marinar singuratic
ce caută cu privirea
comori
pe fundul mării,
în depărtare
tristețea,
un far
ce îmi dirijează gândurile
ca pe niște vapoare
încărcate până la refuz
cu elegii.

joi, 24 mai 2018

Harta





Dacă ai o hartă
a Groenlandei,
țara oamenilor,
privește cu atenție
că ți-am așezat
frumusețea
lângă capitala
Nuuk
să nu se deterioreze.

Noi





Mai sunt câțiva centimetri
până la toamnă
noi care locuim în frunze
s-ar putea să cădem
în zăpadă
să ne împrăștie vântul pe stradă.

Noi care locuim în cuvinte
să ne conjuge lumea
ca pe niște jaloane
stăm în genunchi
în fața unei metafore
să nu își pună obloane.

Mutație






Am să te anunț
când teii înfloresc
punându-și nou costum
paharele și sticlele
vor fi pline de parfum.

Vino să-ți iei proprietatea
inima mea a îngrijit-o
aproape un deceniu, doamnă
eu mi-am mutat bagajul
într-o toamnă.

miercuri, 23 mai 2018

Sonet






Ea locuiește la primul etaj
al unui sonet învelit în lumină
face transfuzii de sânge cuvintelor
să aibă mai multă hemoglobină,
în jurul ei, 
aerul e mai scump ca în munți
aici nu există lift 
ca ideile să fugă afară,
când primăvara 
vrea să se ascundă în părul ei,
e obligată să urce pe scară,
are un conflict matinal în priviri
spațiu imens în suspine
când seara coboră în ferestre
aruncă  cu metafore în mine.

Neputință






Nu pot să te descriu
cum nu pot să desenez
sufletul meu
pe o coală de hârtie,
cât talent să am
să scriu un imn
mâinilor tale
care știu să-mi citească
înscrisurile arhaice
din epidermă,
cât har
să-mi fi dat Dumnezeu
să compun o odă
soarelui din pulpele tale,
singurul lucru pe care îl fac
e să adun zahărul
de pe buzele tale
din el să modelez
un trandafir alb.

Salut





Așezând o petală
de trandafir
pe poemul
„Moartea căprioarei”,
îl salut pe Labiș
așa cum fac
cu bărbatul
ce așteaptă pe o bancă
din parc
să vină apusul,
șterg urmele morții
de pe versuri
închizând pleoapele,
cu nodul în gât
aud cum durerea
calcă
pe claviatura orgii
dintr-o mănăstire dispărută.

marți, 22 mai 2018

În parc







Trandafirii din parc sunt atât de frumoși, încât par fragmente căzute din inima unei femei îndrăgostite. De aș putea să înfășor parcul ca pe o hârtie colorată l-aș lua acasă să-l lipesc de perete.

Spovedanie





Vânătorul
de căprioare,
iepuri,
rațe sălbatice
de oameni,
de fiecare dată
duce cartușele
la biserică
să le slujească
preotul,
moartea
să fie sfințită.

luni, 21 mai 2018

Vizită





Nu te întreb
unde ești,
te aud de la kilometri
cum uneltești cu vântul
să răsfoiască
petalele florilor,
aud de aici
cum meridianele
se rotesc
în pulpele tale
până găsesc
solstițiul de vară,
ți-am lăsat
un pumn de cireșe
pe masă
până te întorci
să nu intre întunericul
în casă.

În luna mai






De câte ori
se coc cireșele
și luminează nopțile
ca niște becuri
10 wați,
așa fără motiv
îmi amintesc
cât de mult
mi-am dorit
să fiu pictor
să pot adormi
în tabloul
unde copilăria
pleacă în larg.

duminică, 20 mai 2018

Anemie







Cuvintele mele
au deficit
de hemoglobină
de câte ori
vreau să-i fixez
cu buzele pe gât
puțină lumină,
asemenea 
unui lănțișor
din cireșe coapte,
obosite
se transformă 
în șoapte.

Construcții





Dormitorul meu este antifonat cu câteva straturi de singurătate să nu mă audă vecina  de la etajul trei când o visez goală.

sâmbătă, 19 mai 2018

Tensiuni





Singurul conflict din lume ce merită întreținut prin toate mijloacele este cel dintre flăcările din ochii femeilor.

Primarul






De câte ori arunca maculatură în tocătorul de hârtii avea grijă ca nicio propoziție să nu conțină numele străzii pe care locuiește. Nu voia să găsească asfaltul din fața casei făcut bucăți.

Superstiție




Nu mă opresc niciodată lângă o statuie reprezentând o femeie. Mi-e teamă să nu îi ceară bani pentru a-și cumpăra cuvinte.

Teamă

· 

Zâmbete ei
mi s-au depus
în cuvinte
precum zborul
pescărușilor
pe fundul mării,
când le scriu
port mănuși
tricotate
din petale de trandafiri
să nu le rănesc.

vineri, 18 mai 2018

Pe terasă





Un porumbel
după ce a băut
din paharul meu
de vin
avea impresia
că i-au crescut aripile,
măsura lungimea vântului,
căra soarele pe cap
să nu-l electrocuteze norii,
iarba călcată în picioare
o ridica cu jeturi de aer,
voia să dea ocol
unui glob de muselină,
l-am strigat
să se întoarcă acasă,
nu a venit
până nu i-am modelat
o porumbiță din plastilină.

Excursionistul






Revoluția m-a prins
în munții Bucegi,
adunam ciuperci
otrăvitoare
să hrănesc singurătatea,
mușchii de pe copaci
să știu 
unde e nordul
viselor noastre,
ajuns acasă
libertatea mă aștepta
pe scările de la intrare
ca o zăpadă uitată.

joi, 17 mai 2018

Telecomanda



 
 
Părinții mei nu au avut posibilitatea să-mi lase moștenire un cvartet a cărui muzică de cameră să mărească decolteul femeilor. Dacă vedeți prin oraș un bărbat înalt, cu o mașină de făcut tuneluri în propoziții la subțioară, citind panourile luminoase cu reclame ale magazinelor să știți că sunt eu. Caut o telecomandă să fac doamnele din suburbia mea mai luminoase.

Înțelepciune






Cămașa mea s-a maturizat. Nu îmi mai lasă inima la vedere ca toată lumea să observe mâzgăliturile lăsate de femei pe ea.

miercuri, 16 mai 2018

Petunii negre






Părul ei lung
e un fel de legitimație
cu care poți intra
în elegii,
un loc
unde degetele
vor să rămână
în cantonament
după ce i-au amestecat
aromele în trup,
goblen
ce înfățișează
soarele coborându-i
în trup
pe frânghii de mătase,
o înghesuială
de petunii negre
în care poți ascunde
o săptămână de săruturi.

Ușa





Câinele încă se ține
după mirosul
tatălui meu,
umblă  prin odăile goale
pline de caiete
aruncate pe jos
unde își nota
anii de muncă,
adulmecă
puținele propoziții
pe care le-a scris,
brazdele de pământ
sub care împingea soarele
cu mâinile,
când ajunge în fața bisericii
și se oprește,
urmele lui dispar
în lemnul
din care e făcută ușa de la intrare.

marți, 15 mai 2018

Emigrați






Sângele meu
nu mai
vede bine,
caut
un felinar
în fiecare poem,
când îți sărut
mâinile
să observ
vreo lacrimă
discretă
în care putem înota
până la capătul lumii.

Răsărit






Frumusețea ei,
nu e trecută
pe nicio hartă
nu e descrisă
în niciun dicționar
pentru fluturi,
m-am hotărât
să împart lumina
cu un trandafir
să o hrănesc
cu petalele lui
diminețile
să se ridice
peste lume,
izvorând
de pe buzele-i umede.

luni, 14 mai 2018

Ziua de ieri






Noaptea strivită
între trupurile noastre
pare o cârpă cutată
de parcă
s-ar fi aflat
între două inimi
pneumatice,
de-abia se zărește
adresa
unde ziua de ieri
și-a stabilit muzeul.

Țărm fără far





Mi-am confecționat
un submarin
din capace de bere
vreau să caut
vapoarele naufragiate
pline cu iubire
ce navigau către ea,
la ultima scufundare
într-una dintre nave
am găsit busola
căpitanului de vas
cu acul blocat
de sare și rugină.

duminică, 13 mai 2018

Cadril






Recunosc
o femeie
singură
după cum atinge
paharul cu apă
cu buzele,
îi e teamă
că înainte
a băut din el
un bărbat
pe care acum
îl sărută
fără să-l cunoască.

Retuș







Pictorul făcea
ultimul retuș
unui tablou,
o femeie frumoasă
întinsă în iarbă
număra petalele
unui trandafir
cu privirea,
când pensula
i-a ajuns
zona pulpelor
s-a excitat
atât de tare,
încât a început
să zâmbească
bărbatului
din pictura de lângă ea.

sâmbătă, 12 mai 2018

Tehnologie





E târziu,
în curând
se face beznă,
nu mai pot
veni la tine,
îngăduie
acestor cuvinte
pe care
ți le trimit
prin calculator
să te sărute
pe gleznă.

Ecou






Bătăile ei,
în ușa de intrare
au rămas
în lemnul de tei
asemenea unui cântec
dintr-o pădure tăiată,
acum de câte ori
o deschid
loviturile acelea
îmi scutură
săruturile de pe buze
ca pe niște petale uscate.

vineri, 11 mai 2018

Urme lăsate de fluturi





Știu când
îți scurtezi părul,
mi se micșorează
scrisul,
știu când aduni
lăcrimioare
de pe deal
în cuvinte
mi se depun
straturi de sidef,
știu când te culci
fulgii din perna mea
îi aud cum zboară
după traiectoria viselor.

Lacrimi crestate






Trec pe lângă mine
și nu mă recunosc,
somnul tău
nu îmi mai albește nopțile,
te aud cum treci
pe faleza de singurătate
a lunii
ținând pantofii în mână
să nu fracturezi razele,
sunt ca o pasăre oarbă
ce se ține după cântecul
de astă vară
să ajungă la cuib.

joi, 10 mai 2018

Ziua de naștere






Am scurtat
scara
cu doi metri
singurătatea
să nu se mai poată
urca
până la fereastra mea
să o zidească
cu jurăminte false.

Privind printr-o candelă





Stocurile de fericire
sunt pe sfârșite,
acum mă străduiesc
să umplu rafturile
cu propoziții
despre datele private
ale trupului ei,
despre cum reușea
să rezolve
problemele de geometrie
ale iubirii
că ajutorul picioarelor,
umblu pe stradă
cu ecusonul în piept
ca un făt-frumos din nisip.

miercuri, 9 mai 2018

Evadatul






Pielea mea
un penitenciar
de apusuri,
mâinile ei,
cautând-mi
pe trup
înscrisurile biblice
și mă ajută
să evadez
în fiecare noapte.

Simplu






Nimeni nu este
îndeajuns de iubit
să-i dispară
sinusoidele cu defecte
din cardiogramă,
cuvintele
să-i îndulcească cafeaua,
dacă i se ard
becurile din casă
cireșele dăruite
de o femeie
să-i lumineze sufletul
și umbra să ceară
azil în paradis.

marți, 8 mai 2018

Felinare cu idei




”Îmbătrânesc
de parcă mi-ar desena oasele
un copil...,,

Gheorghe Tomozei

Îngrijorare





Dau norii
la o parte
cu mănuși
de cauciuc
să nu mă electrocutez,
mi-e teamă
să nu plouă
și să-i spele
săruturile mele
de pe gât.

Ecologică





Mi-am cumpărat
mobilă de bucătărie
două linguri de lemn
să mânc arhaic,
iar magazinului
de la colțul străzii
i-am dat comandă
să-mi aducă
pijamale de nefumător,
mirosul ei mentolat
să nu ajungă la mine poluat.

luni, 7 mai 2018

Copilărie






Mama bătea
preșul de intrare
cu o nuia
în fiecare zi,
pașii
copilăriei mele
se ridicau la cer
ca puful
de pe piersici,
după ce termina
scoteam bondarii
și fluturii
din penar
și îi puneam să refacă
drumurile meu
către soare.

Portret de muncitor





În suburbia mea
sunt singurul
mecanic 
de reparat vise,
demult 
mi-am confecționat
o mașină 
de făcut tuneluri
în propoziții,
funcționează 
cu petale de trandafir
și frunze,
drumul e lung
până să dau de lumină,
în urma mea 
vine ea,
astupându-mi galeria
cu frumusețe
să nu mai am
cale de întors.

duminică, 6 mai 2018

Îngrijorări






Epiderma ei,
este
ca o îngrijorare
a primăverii
că nu vor înflori
toți cireșii,
piersicile
își vor pierde puful
pe care îl știa
din copilărie,
mi-era teamă
să nu-i modifice
distanța
dintre picioare
pe care o folosesc
ca etalon
între strofele mele.

Limbaj






Am aflat
cum să o strig,
fără să provoc
valuri în perdele
sau să sperii îngerii
ce îi amestecă
aromele în trup,
fără să-i scutur
săruturile de pe buze,
fără să-i sting
conflictul din piviri
dintre albastru senin
și verdele frunzelor crude,
îi scriu numele
pe o petală de trandafir
și o mestec până îmi răspunde.

sâmbătă, 5 mai 2018

Pietre






Meteoriții ce cad
în grădina mea
sunt scrisori
venite din cer
de la cei ce s-au dus
trandafirii sângerează
copacii își țin răsuflarea
oglinzile se evaporă,
intru în casă
și sărut mâna mamei
din fotografie
ce mă închina
înainte de fiecare masă
și îmi spunea,
să fiu blând cu pietrele
că nu se  pot ridica
singure de jos,
pe timpul lui Isus
au fost păsări
ce au murit în zbor.

Geografie






Să nu te atingă
întunericul
l-am ademenit
într-o lumânare parfumată,
în jurul tău
aerul
se scumpește lent,
întinsă în pat
semeni cu harta
estetică a lumii,
atât de frumoasă
că mâinile mele
o cutreieră
de est la vest
căutând coordonatele
pe unde să ajungă la inimă.

vineri, 4 mai 2018

Steagul





Mi-am confecționat
propriul drapel,
drept stemă
are o inimă
ce bate între
labele Sfinxului,
flutură când femeile
îmi zâmbesc,
vântul se înfășoară în el
ca și când i-ar vindeca rănile,
noaptea luna
rămâne lipită pe pânza
pare un far ce dirijează
vapoarele încărcate
cu dragoste mea,
îl port cu mine peste tot
să nu creadă moartea
că mă voi preda fără luptă.


Liniște





Genunchii ei
se îndoiau
precum mijlocul
unei zile
însorite de mai,
un somn imens
izvora
din albul lor,
toate lucrurile
din cameră
ațipeau
își pierdeau conturul,
tăceam
cât puteam de tare
să nu mă audă
când îi sărut.

joi, 3 mai 2018

Unei necunoscute




Pe tine nu te cunosc,
dar crezi
că grâul se coace
numai în cântecul
ciocârliei,
mierlele fluieră
pe degete,
păpușile
trebuie îngropate
când moare
cea care s-a jucat cu ele,
copilăria mai are și acum
ghiozdanul
pătat de cerneală,
te-aș întreba
dacă nu mai ai
un pui de salcâm
să mi-l plantezi în inimă.

Vara




Beau apă
cuvintele
să-mi înflorească
pe buze
să pot șopti
ca un trandafir
femeii
ce mă așteaptă
în umbra
inimii mele.

miercuri, 2 mai 2018

10 wați




Ți s-a micșorat
flacăra din brațe,
cămașa mi se pare
că mă strânge,
cerul s-a contractat
ca un inel
pe degetul tăcerii,
mâinile tale
nu îmi mai umblă
pe trup
cu mănuși mentolate,
cai din picuri
sunt supărați,
parcă ești
pe partea cealaltă a lunii
unde inima ti se vede
ca un bec 10 wați.

Schimbând tăceri






Între trupurile noastre
noaptea se fărâmițează
ca o frunză uscată,
îți deschizi brațele
inima mea
să îți memoreze conturul,
îți caut gura
prin această înghesuială
de aripi de fluturi,
e o confruntare
între zahăr
și un trandafir
pe care-l desfoi,
împreună învățăm
să gonim timpul din noi.

marți, 1 mai 2018

Umbre





În sărutul acela
nu erai tu,
buzele nu știau
să împartă
timpul în două,
rujul nu se desfoia
asemenea unui trandafir
să-mi umple gura
de parfum,
nu a putut
să dezghețe
cubul de gheață
pe care ți l-am pus
în paharul de șampanie.

Dispariție






Sunt puțin
nisip cald
pe care o femeie
se poate întinde,
când ea
nu există
vântul
mă împrăștie
fir cu fir
în ochii oamenilor
până când nu mai mă văd.