luni, 9 aprilie 2018

Zahăr supărat








În locul bornelor kilometrice
am plantat copaci umblători
să-mi micșoreze distanța
până la casa ei,
am blocat semafoarele pe verde
acoperindu-le cu frunze crude de cireș,
mi-am ignifugat hainele
să nu se aprindă de la inimă,
alergam cu trandafirii în mâini
fanteziile să-mi un miroasă frumos,
chipul spre care mergeam
era emblema tăcerilor mele,
chiar dacă după ce am simțit prima oară 
gustul buzelor ei,
zahărul nu mi-a mai răspuns la salut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu