duminică, 22 aprilie 2018

Academia de muzică






Noaptea îmi  pun hainele
să asculte muzică,
umbra să-mi pară 
estetică,
trupul mai subțire
să trec cu ușurință
printre două bătăi 
de ceasornic
fără să-i zgârii cadranul,
păsările cred 
că sunt din neamul lor
cântător
îmi arată cum li se rotesc
meridianele în trupul
fără să le rănească
dorul de zbor,
sperând că într-o zi
pantofii ei,
colorați ca o cireașă
se vor opri lângă mine
să asculte o melodie
imprimată pe cămașă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu