vineri, 23 februarie 2018

Un sonet scris de mine





Ea locuiește la primul etaj
al unui sonet învelit în lumină
face transfuzii de sânge cuvintelor
să aibă mai multă hemoglobină,
în jurul ei, 
aerul e mai scump ca în munți
aici nu există lift 
ca ideile să fugă afară,
când primăvara 
vrea să se ascundă în părul ei,
e obligată să urce pe scară,
are un conflict matinal în priviri
spațiu imens în suspine
când seara coboră în ferestre
aruncă  cu metafore în mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu