sâmbătă, 17 februarie 2018

O dorință mai veche





Trag răsăritul la xerox
îl împrăștiam celor săraci
primăverii îi pun scara
să se urce mai repede-n copaci,
intru în picăturile de ploaie
să perforez singurătatea
de pe străzi
fără ca tu să ma auzi
fără ca tu să ma vezi
te țin de un deceniu în substantive
din propoziții
ai făcut un joc de cărți
am aripile aproape desfăcute
vreau de undeva să te arăți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu