duminică, 14 ianuarie 2018

Viața ca un serviciu militar





Mă feresc să trec pe lângă mine,
a nins
gândurile îmi alunecă pe zăpadă,
visele le traversez în vârful picioarelor
să nu-mi deranjez vecinii
și trecătorii pe stradă,
mi-e teamă să mai trec pe lângă mine
trupul îmi pare un fost prieten
pe care l-am uitat,
inimă un colet pentru iubire
fără adresă sau coduri poștale,
datele private al trupului ei
pe care le păstram în memorie
sunt de nerecunoscut,
lumina o împart pe obiecte
cu multe zecimale,
mă prefac că nu mă recunosc
când aud cum lumea mă uită
și mă declară dispărut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu