miercuri, 31 ianuarie 2018

Un poet provincial





Trupul meu o provincie
pe care nimeni nu o vizitează
de m-aș pipăi
aș da numai de singurătățile
ce mă populează,
intru în picăturile ploaie
să spun lumii
că fac baie în apă sfințită,
fără un lănțișor
de săruturi la gât
epiderma mea e tot nedumerită,
traversez visele
 în vârful picioarelor
să nu mă audă vecinii,
fac rodajul inimii fără femei
nu mă aude nimeni când sufăr,
nu știe nimeni cât de trist e
ca toți  nasturii nopții să-i închei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu