luni, 29 ianuarie 2018

Tristețe cu program prelungit





Nopțile s-au refugiat
sub fotografia mea
de pe cartea de identitate,
zâmbetul mi s-a șters,
obrajii îmi sunt plini pete,
cearcănele s-au accentuat
de parcă aș fi privit un deceniu
sutienul ei negru plin de secrete,
mă reîntorc la mine
asemenea unui copac umblător
poemelor să-i fiu decor,
mă hrănesc cu petale de trandafir
să am hemoglobină în cuvinte
să-i înțeleg pe scriitori,
deși mă simt ca un evadat
ascuns în lanul de grâu copt
în fața unei secerători.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu