marți, 16 ianuarie 2018

Fereastra






Am păstrat fereastra
prin care priveam în copilărie
cum părinții cu hainele aproape ude
făceau tranșee prin zăpadă
să ajungă mai ușor la cimitir
înghesuind morții unii în alții
pentru a-și face și ei loc lângă rude,
acum mă hrănesc cu petale de trandafir
cuvintele să aibă hemoglobină,
mestec zambile ca ziua să fie albastră,
de câte ori mi-e dor de mine și de ei
mă uit câte o jumătate de zi prin această fereastră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu