marți, 23 octombrie 2018

Meserii





Am fost hoțul
ce și-a furat singur
tinerețea,
am condus submarine
să descopăr
urmele lăsate
de pescăruși
pe fundul mării,
ghid pentru neliniști
în patria ceții,
dar adevărata mea
meserie
e să repar visele
ce se rup
ca niște vreascuri
sub greutatea dimineții

Dilemă



Îmi privesc
mâna dreaptă
cu care scriu,
mă gândesc
dacă nu cumva
adaugă
cuvinte suplimentare
versurilor mele
pentru ce
nu am descoperit
pe trupul ei
și ea a pipăit.

luni, 22 octombrie 2018

Infirmitate







Toamna m-a rănit
la mâna dreaptă,
numele meu
ca o salopetă
s-a pătat de sânge,
nu cred
că umbra mea
se va mai putea
urca în teiul
din fața casei
să vadă dacă ceaiul
e dulce
și înălțimea amară,
nu știu
dacă în trupul ei,
voi mai putea urgenta
solstițiul de vară.

Poate






Nimeni,
nu este îndeajuns 
de iubit
ca mâzgăliturile 
de pe inimă
să-i dispară
ca și cum a-i șterge
petele de pe soare
cu un prosop umed,
să nu simtă frigul
saharian
când îl citește pe
Maiakovski,
să poată transforma
o sârmă în filament,
poate Dumnezeu
ce ne colorează lacrimile
cu toamne întrate în faliment.

duminică, 21 octombrie 2018

Aici






Luna a fost
vampirizată,
a rămas ca o felie
de pepene galben,
îi împrumut
puțină lumină
din propozițiile mele
poate devine rotundă
ca în versurile
poeților clasici
să mă văd de departe
poate ea,
mă va găsi aici.

Pădurea





Dincolo de pădurea 
tăiată
a rămas un plop,
singur vâslește 
spre cer,
cea mai mare parte
din păsări
s-au refugiat în el,
cântecul lor
încearcă să ridice
crengile de la pământ
să nu se lase 
umilite de  moarte.

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Cu banii pe card




Nu mă opresc
lângă o statuie,
reprezentând o femeie,
de-acum cămașa mea
s-a maturizat
și mă gândesc
la cele sfinte,
merg înainte
de teamă
să nu-mi ceară bani
să-și cumpere cuvinte.

10 versuri pentru un vis




Am antifonat
dormitorul
cu câteva straturi
de singurătate,
am dat ferestrelor
cu smoală
să nu audă 
vecina 
de deasupra
când o visez goală.

vineri, 19 octombrie 2018

Generații




Nu ne aude nimeni
când suferim,
când implorăm
scrisorile de adio
să nu ajungă
la cei pe care îi iubim,
nu știe nimeni
când nu avem bani
să cumpărăm
aer pentru aripi
să ne mutăm din suburbii
să devenim urbani,
pierdem idealurile
pe străzi,
în inimi lumina-i strivită
durerea unei generații
nu poate fi pipăită.

Astă vară




M-am uitat
adânc în mine
pe marginea pârâului,
nu puteam
să-i deslușesc
alfabetul,
pădurea declina
vara
până când umbrele
cădeau într-o rână,
ascultam dialogul
dintre două privighetori
și mă gândeam
că ar trebui să intre
în literatura română

joi, 18 octombrie 2018

Gesturi estetice





Părul lung,
o legitimație
de intrare
în lanul de lavandă,
frumusețea ei,
atrage fulgere,
sunt obligat
să închid
toate ferestrele,
întorc tablourile
cu fața la perete
să nu se excite
femeile din ele,
însă devin un pic
pesimist
când își aruncă rochia
peste cuvintele mele.

Peisaj





Cântecele păsărilor
au încărunțit,
în epiderma femeilor
se vede trecutul,
e atâta melancolie
în grădini,
îmi vine
să îngenunchez într-o elegie,
vântul o iscoadă dezbrăcată
s-a urcat pe casă
să nu-l muște câinii,
frumusețea se poartă
cu greutate printre ruine,
toamna mă determină
să coincid cu mine.

miercuri, 17 octombrie 2018

Nisip





Ea citea
un poem
scris de mine
acum două decenii,
conflictul din priviri
îi era atât de fierbinte,
încât propozițiile
au început
să ardă pe fragmente,
cu coada ochiului
am văzut
cum în palme i-a rămas
o grămăjoară de sentimente.

Sfârșit




Viitorul nu are
o ordine de zi,
nu știu
să-mi planific iubirile
și tăcerile
să-mi prevăd
lacrimile
prin care vâslește
un trup frumos,
singura certitudine
este că Dumnezeu
mă culcă și mă trezește
la fiecare 24 de ore,
repetând exercițiul,
de-a moartea
până nu o să mai fiu de folos.

marți, 16 octombrie 2018

C.V.




Viața trece
precum trece ploaia,
rămâne biografia
umedă,
pusă pe sârma
din balcon
asemenea unei rufe,
nu se va usca
în următoarele decenii.

Rugăminte




Te rog,
să te prefaci
că nu mă recunoști
când treci pe lângă mine,
toamna mi-a murdărit
cămașa  albă,
strigătul crizantemelor
mi-a lăsat în păr
miros de zăpadă,
singurătatea
mi-a ridicat
în jurul inimii dig,
tot ce am ignorat
din dorințele inimii
au devenit monumente
sculptate de frig.

luni, 15 octombrie 2018

Restul zilei







În fiecare dimineață
mă extrag greu
din visurile mele,
la fel cum scot răsăritul
dintre rădăcinile ierburilor,
după ce trag soarele
la xerox
și îl lipesc pe stâlpii
din oraș,
pe toate clădirile,
restul zilei mă admir,
fără temei,
cum am fost eu în stare
să născocesc
chipurile atâtor frumoase femei.

Atlas









Păsările nu știu
ce înseamnă
stânga și dreapta,
răsfoiesc meridianele
până găsesc
direcția de zbor,
cară anotimpurile
dintr-o parte
în alta lumii,
se opresc unde fructele
sunt pline de lumină,
din păduri
înființează colivii
cu aștri spectatori,
așa cum florile
își creează
propriii admiratori.

duminică, 14 octombrie 2018

Evazioniștii







Măturătorii strâng
singurătatea de pe străzi
o pun în tomberoane și găleți
alături de capacele de bere,
jurăminte de iubire,
mucuri de țigară și tristeți,
târziu apar și cerșetorii
curg ca niște texte
necitite de nimeni,
câinii din cartier
membrii ai peisajului urban
îi păzesc
fără să le ceară vreun ban,
au încheiat un soi de alianțe,
hotărând ca pentru ce primesc
să nu elibereze înscrisuri sau chitanțe.

Dialog





M-au botezat 
la șapte ani,
când umblam 
cu puii de vrăbii
în buzunar
și cu bondarii în penar,
primul lucru
pe care l-am făcut,
intrând în lăcașul 
înalt și tăcut
a fost să întreb
un sfânt de pe perete
dacă poate lăsa mai jos
bolta bisericii
să-l ating și eu,
pe Dumnezeu.

sâmbătă, 13 octombrie 2018

Prognoză





Am trecut
prin parcul orașului,
crizantemele
miroseau a zăpadă,
toamna iubea
frunzele
de parcă le-ar fi văzut
prima oara,
le grația
una câte una,
îmi furau umerii,
îmi furau brațele,
voiau să-mi acopere
ochii,
mi-am dat seama
că va veni frigul,
o fetiță îmbrăcase
păpușa cu trei rochii.

Interval




Între două
cântece
există
un interval
când pasărea
se uită în cuib
să vadă
dacă s-a umplut
de lumină.

vineri, 12 octombrie 2018

Cură de slăbire




În ultimele săptămâni
nu am mai visat nimic,
vreau să mă subțiez
atât de mult,
încât să mă pot strecura
în tabloul
cu Mona Lisa
să-i spun la ureche
că Leonardo da Vinci
a murit demult
să văd dacă surâsul
îi cade de pe buze.

Orașul





În acest oraș
unde am deschis
filiale de iubire
prin garsoniere,
singurătatea nu locuiește
numai pe străzi,
între biserici
există aceleași distanțe,
poți invita o femeie acasă
cu parc cu tot,
cerșetorii eliberează chitanțe,
artiștii au treceri de pietoni
trasate din hârtie creponată,
cenușa căzută din frunze
prin cartiere cotrobăie biblic,
orașul știe 
când nu voi mai fi
umbra mea
va deveni bun public.

joi, 11 octombrie 2018

Prima ninsoare






După ce ninge
prima oară
merg la mare,
aștept pe țărm
să văd 
dacă iese din apă
vreo sirenă
să facă
un om de zăpadă,
având
coadă de pește.

Muzică




Nu-mi las pantofii
lângă aparatul de radio
să se îmbibe cu hore
sau muzică sud-americană,
e posibil
când intru în bucătărie
să-mi pregătesc
micul dejun
să o fac în pași de dans
și să pătez dimineața
cu ceaiul ce-mi sare din cană.

miercuri, 10 octombrie 2018

Pe drumuri cotrobăie cenușa





Am aceeași 
grupă sanguină
ca singurătatea,
în zadar îmi schimb
cărarea din păr
să derutez gândurile
care o văd numai pe ea,
poștașul vine la poartă
împreună cu ceața,
nu scoate niciun cuvânt
să nu divulge secretele
din scrisori,
îmi spune totuși
când va veni prima zăpadă,
frunzele grațiate de frig,
pentru morți, 
se vând în magazine,
nu mai găsesc drumul
să merg până la capăt în mine.

Toamna





Mi-am permis
să fiu deprimat
câteva ore
ca un copac
umblător
căruia frunzele
i-a furat drumul,
toamna a murdărit
apa din fântâni,
Masa Tăcerii
s-a așezat peste țară,
ceața
ne ține loc de tutun,
oameni se aseamănă
între ei,
prin tot ce nu spun.

marți, 9 octombrie 2018

Nord







Revoluția m-a prins
în munții Bucegi,
adunam ciuperci
otrăvitoare
să hrănesc singurătatea
și mușchii de pe copaci
să știu
unde e nordul
viselor mele,
ajuns acasă
libertatea mă aștepta
pe scările de la intrare
ca o zăpadă uitată.

Rugă





Mă găsiți în cuvine
să mă conjuge
lumea
până mă voi risipi
pe străzi
și în saloane,
stau în genunchi
în fața unor metafore
rugându-le
să nu își pună toamna
drept obloane.

luni, 8 octombrie 2018

Superstiții




Nu mut
locul scaunelor,
pașii din preșul
de la intrare
îi scutur
numai noaptea
să nu vadă lumea
cine mă vizitează,
nu sădesc pomi,
decât duminica
ca umbrele
să fie estetice,
pe care școlar fiind
le studiam,
să nu scoată din mine
adevăruri
pe care eu nu le știam.

Chipul meu






Chipul meu
a fost creat
să fie văzut
de ea,
să fie uitat,
să poarte la gât
săruturile
ca pe un lănțișor,
să mă recunoască vecinii
și să nu sune la 112
când intru în casă,
să mestec zambile
cerul
să devină violet,
deși niciunul nu este complet.

duminică, 7 octombrie 2018

Protecție







Dau norii
la o parte
cu mănuși
de cauciuc
să nu mă electrocutez,
mi-e teamă
să nu plouă
și să-i spele
săruturile mele
de pe gât.

Credincioasa





S-a aplecat 
spre mine
și mi-a șoptit
să nu o mai visez
niciodată goală
când spune
rugăciunea de seară,
nu vrea
să o vadă Domnul
complet dezbrăcată.

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Printre frunze





Am adunat
câteva mere
din grădina
cotropită
de brumă,
printre frunze
am văzut
o mierlă
rănită la cap
ce își uitase
cântecele.

În balcoane







Apa din pahar devine murdară
după ce  toamna trece prin ea,
singurătatea
are aceiași grupă sanguină ca mine,
port cămăși cu mânecă lungă
epiderma mi-a devenit
un penitenciar de apusuri,
în grădină crizantemele 
miros a zăpadă,
nu mai am loc să adaug ceva
în lista cu decepții,
zahărul din zâmbetul ei
și-a pierdut însușirea 
de a fi instigator,
femeile în balcoane 
se mișcă
de parcă ar întinde rufe
pentru ultima dată în viața lor.

vineri, 5 octombrie 2018

Peisaj de toamnă





Epiderma mea 
este un penitenciar
de maximă siguranță
pentru asfințituri,
umbrele sunt grele
rup frunzele 
una câte una
și mi le lipește de umeri,
lacul din apropiere
își caută ochelari
cu lentile de gheață
să mă vadă mai bine,
fotografia de pe cartea mea 
de identitate
s-a contractat atât de mult
încât arăt ridicol,
fug de mine 
ca de un iminent pericol.

Similitudini





Frunzele știu
că locul
cel mai bun
de adormit
este în inima
toamnei,
așa cum eu,
am cel mai dulce
somn
când dorm
odaia
în care a murit
mama.

joi, 4 octombrie 2018

Emigrantul





Dacă poemele mele
le-aș scrie
în locul
unde m-am născut
cred că ar avea
mai mult succes,
aici în suburbia
unde scriu,
cu strada principală
plină de găuri,
sunt un fel emigrant
obligat să le traducă
și să trăiască două Euri.

Fluturii




Fluturii
când apar
pe lume
au concediul
în ei,
vizitează
toate florile
din grădină
până li se tocesc
aripile
de parfumul lor.

miercuri, 3 octombrie 2018

Căderi





Mi-am consumat
visele progresiv,
așa cum mi-am spălat
vara de trup,
nu știu
de ce nu am cumpărat
două ziare
poate vânzătoarea
se îndrăgostea de mine,
toată viața am luat-o
la dreapta
să arăt lumii
că sunt original,
acum mă întreb
în fiecare noapte
ce o să fac eu,
după ce trag răsăritul
de sub rădăcinile ierburilor.

Mic destin pentru cuvinte





Cuvintele depind
de gura care
le pronunță,
miros a lavandă
când sunt rostite
de femei,
de la prima lectură
actorul sădește
în idei
aplauze
și puțină pictură,
din gura unui poet
cuvintele ies
fără nicio zgârietură.

marți, 2 octombrie 2018

Parastase






Vara trecută
mi-a uscat
toate lacrimile,
acum,
când construiesc scări
să urce
toamna copaci,
vrând să o conving
să dea jos
frunzele
una câte una
pentru a avea timp
să le fac parastase
și colaci,
nu mai am cu ce să plâng.

Impolitețe






Am scuturat
preșul de la intrare
până au ieșit din el
toți pașii
din vara trecută,
era ca și când
aș fi aruncat de la balcon
îmbrățișările dintr-un cearșaf,
curgea un fel de nisip
ținut într-o bombonieră,
fără să o invit
sau să-și ceară scuze
zilele trecute
toamna mi-a intrat în casă
și nu s-a șters
pe picioare de frunze.

luni, 1 octombrie 2018

Destin




Dacă nu o luam
la dreapta
când am ieșit
din biserică,
nu mă întâlneam
cu ea,
să-i spun
să nu-și mai adâncească
decolteul,
sfinții de pe pereți
vor închide ochii
și se va face
întuneric înăuntru.

Alint târziu




Uneori rănile mele
luminau
până la Dumnezeu
și nu îl lăsau să doarmă,
nu spuneam nimănui,
mi-am ars
toate cămășile
să iasă iubirea din ele,
propozițiile mele
murdare de ruj
le-am scris pe frunze,
incertitudinile
nu le-am putut
vorbi cu nimeni,
nu mi-am ascultat inima
nici în zilele senine,
cred că nu știu multe
despre mine.

duminică, 30 septembrie 2018

Eforturi





Mi-am însușit
toate caracteristicile
nisipului fierbinte
unde ea să se întindă,
dimineața mă grăbesc
să trag soarele
de sub rădăcinile copacilor
să fie cald
când își schimbă
cărarea părului
în oglindă,
cu îmbrățișările mele
ca niște vreascuri aprinse
umerii și pulpele i le ocup,
fac eforturi disperate
să nu-i intre toamna în trup.

Ecusonul




Frigul e în cantonament
la mine acasă,
dormitorul s-a contractat
atât de mult,
încât colecția mea de fluturi
s-a fărâmițat,
singurătatea a devenit densă
se vede în oglindă,
timbrul
de pe scrisoarea ta de adio
i-a crescut valoarea nedrept,
să mă recunosc
trebuie să umblu
cu ecusonul în piept.

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Limbaj








Am aflat
cum să o strig,
fără să provoc
valuri în perdele
să sperii îngerii
ce îi amestecă
aromele în trup,
fără să-i scutur
săruturile de pe buze,
fără să-i șterg
conflictul din priviri
dintre albastrul senin
și verdele frunzelor crude,
îi scriu numele
pe o petală de trandafir
și o mestec până îmi răspunde.

Punctul





Când mai am
vreo două degete
până să termin
ultima propoziție
dintr-o poveste
invit un preot
îmbrăcat în negru
să fie punct
și să încheie nasturii
frazei,
ținând o slujbă de adio.

vineri, 28 septembrie 2018

Doliu





Țin doliu
pentru pasărea
ce a murit
 în grădina mea,
și-a cântat numele
până când s-a fărâmițat
ca pe o frunză uscată,
pe cruce
i-am  desenat
cerul albastru,
eu,
mi-am pus la rever
zborul ei frânt
ca pe un trandafir negru.

Lavandă





Mâinile mele
îi amestecau
aromele din trup,
își strângea buzele
ca și când ar fi mers
pe fundul mării
să găsească 
tăceri noi,
citisem undeva
că femeile frumoase
atrag fulgere,
am acoperit-o
cu plapuma,
în cameră
aerul se scumpise,
mirosea de parcă
vara lovise
un lan de lavandă.

miercuri, 26 septembrie 2018

Modestie





Zâmbete ei
s-au depus
în cuvinte mele
precum zborul
pescărușilor
pe fundul mării,
deși sunt un traficant
de lanuri de mentă
și noaptea 
prizez elegii,
din inele de iarbă
mi-am făcut un tezaur,
nu îndrăznesc
să-i dau niciunul,
e ca și cum i-aș duce
o podoabă de alamă
unui lingou de aur.

De toamnă




E atât de frig,
vântul fără încălțări
vrea să intre în casă,
întunericul
asemenea unui fachir
intră în oraș,
doar prin cimitir,
toamna
după ce a trecut
prin paharul meu
apă devenit murdară,
nu mai e chip
să stai afară,
greierii ascunși
în cenușa verii
din frunze uscate
își tricotează costume,
pe ramuri
cuiburile părăsite
par niște poeme postume.

marți, 25 septembrie 2018

Odă






Mâinilor mele
le-am închinat
o odă,
nu știu
unde au învățat
atâta matematică
de  rezolvă
toate problemele
de geometrie
ale picioarelor ei.



La hanul cu îngeri




Dacă cerul
nu e albastru
mestec flori 
de gențiană,
aprind aragazul
să-mi încălzesc
cuvintele,
picioarele scaunului
pe care va sta
le pun
în patru pahare cu apă
să înflorească,
o să mă las strivit
de frumusețea ei,
nu voi păți nimic
inima mi-e protejată
de sinceritate.

luni, 24 septembrie 2018

În bucătărie






Fața de masă
este un imprimeu
cu Mona Lisa,
nu o ating 
în zona sânilor
să nu se excite,
rușinată
să își coboare
pleoapele 
și să se facă întuneric
în paharul cu vin.

Biografie





Când îmi scriu 
biografia
folosesc date
și din viața cireșului
din grădină,
anii duși 
îi desenez
sub forma
unor cercuri 
concentrice,
copilăria o descriu
ca pe un cuib părăsit,
notez numele femeilor
ce m-au uitat,
de pe buze
săruturile lor îmi cad
asemenea unor frunze uscate

duminică, 23 septembrie 2018

Chihlimbar






Cămașa mi s-a maturizat
tot trecând pe strada ta
în seri
perforate de ploaie,
gulerul mi s-a tocit
de tăceri,
inima mea îți bate în ușă
din răsputeri,
încerc să plec
după ce îți lipesc
de fereastră
ultimele gânduri și păreri,
așa cum un bondar
prins în chihlimbar
încearcă să zboare în zări.

Destinații





În fereastră
a fost duminică,
lent focul din brațe
i s-a micșorat,
picioarele i-au ațipit
printre florile 
de bumbac
ale cearșafului,
apoi și-a așezat capul
pe mâna mea
să asculte 
cum sângele
îi trece săruturile
pe hartă memoriei
ca pe niște provincii
înconjurate
de lanuri de mentă.

sâmbătă, 22 septembrie 2018

Paharul





Am băut apă
din mâinile ei,
făcute pahar,
apoi am chemat-o
la fereastră
să-i arăt cum
gândurile mele
s-au dezechilibrat
și au căzut de la etaj
în iarbă.

Peisaj






Ploaia perfora
singurătatea
pe străzi,
tăcerile noastre
comunicau,
vorbeau ca două
siluete îmbrățișate
într-un tablou,
ca două traficante
de lanuri de mentă,
noaptea între noi
era atât de strivită
că nu puteai
să o mai folosești
drept ipotecă
să cumperi o toamnă.

vineri, 21 septembrie 2018

Alb





De câte ori ninge
mă încalț
cu cizmele cumpărate
din talcioc
ale unui soldat
cu picioarele retezate,
nu vreau să-mi rămână
tălpile imprimate
în singurătatea de pe stradă,
să murdăresc tăcerea
din zăpadă.

Provincialul






Trupul meu o provincie
pe care nimeni nu o vizitează
de m-aș pipăi
aș da numai de singurătățile,
intru în picăturile ploaie
să spun lumii
că fac baie în apă sfințită,
fără un lănțișor
de săruturi la gât
epiderma mea 
e tot nedumerită,
traversez visele
 în vârful picioarelor
să nu mă audă vecinii,
fac rodajul inimii fără femei
nu mă aude nimeni când sufăr,
nu știe nimeni cât de trist e
ca toți  nasturii nopții să-i închei.

joi, 20 septembrie 2018

Pantofii




Pantofii noștri sunt două clepsidre mergătoare prin care viața noastră se scurge în pământ, iar șireturile funii scurte cu ajutorul cărora pașii se spânzură.

Verificare




De câte ori apare un nou anotimp în suburbia mea îi verific actele de stare civilă să văd dacă are  iubirea trecută în ele.

miercuri, 19 septembrie 2018

Tâmplar fără diplomă




Am scurtat scara cu doi metri ca singurătatea să nu mai poată urca până la fereastra mea.

Cuceriri





Femeile sunt asemenea unor frumoase broaște țestoase ce pășesc elegant prin iarba proaspătă. Este foarte greu să le întorci cu fața în sus, dar odată ce reușești nu mai vor să revină la poziția inițială.

Vârste





Și pe întuneric deosebesc țipetele unei femei tinere de cele a uneia în vârstă. Primele produc valuri în perdele, iar celelalte într-o cană de ceai.

marți, 18 septembrie 2018

Doamna de etaj




De câte ori
îi sare un fir
de la ciorapii
de mătase
mă trezesc
din somn,
aerul în casă
se scumpește,
acele ceasului
excitate
se învârt zgomotos,
plec în bucătărie
să văd
dacă frigiderul
poate să facă din frig
un curajos făt-frumos.

Drumuri





Am abonament
la înfrângeri,
deși m-am mutat
într-o casă
în care odinioară
au locuit
doi îngeri,
mi-a luat mult timp
să șterg
urmele buzelor tale
lăsate pe pahare
în lungile seri,
nu știu
de unde am fascinația
de a merge pe drumuri
ce duc nicăieri.

luni, 17 septembrie 2018

Semnătura





Numele meu este asemenea unei salopete pe care o îmbrac zilnic la muncă. Spălată în fiecare zi cu săpun cazon să iasă apusurile din ea a intrat la apă exagerat de mult. Există riscul să-mi rămână mâinile și picioarele pe afară.

Oboseală





După ce alerg toată ziua prin oraș hainele mele sunt atât de obosite, încât nu observă că se învecinează cu un umeraș pe care freamătă o rochie de mătase.

Stânca





Viața mi se pare uneori o stâncă căzută în mijlocul drumului. Să mergi mai departe ori îți folosești aripile de rezervă, ori îți cumperi o mașină de făcut tuneluri.

duminică, 16 septembrie 2018

Acrobatul




Plasa de păianjen
din camera mea
am dus-o la atelierul
de remaiat
ciorapi de damă,
de când o părăsise
proprietarul
unele ochiuri
erau rupte,
era producătoare
de sens,
de câte ori mă visam
căzând în gol
mă proteja
ca pe un acrobat dezechilibrat.

Prietenul




În mine există
un vechi prieten,
mi-a purtat cămășile
până s-au transformat
în umbre,
mi-a folosit cuvintele
și le-a lăsat
fără hemoglobină
s- hrănit cu petalele mele
de trandafir
pe care le păstram
pentru la iarnă,
ar trebui să profit
de erorile lui
să folosesc
numai inteligența inimii.

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Agenția de știri



Meridianele se rotesc în păsări precum acele ceasului în tăcerea noastră. Sub aripi și orologii se văd urme cenușă tăinuite de lună.

Toamna



Toamna tricotează mănuși din flori de crizanteme cu ajutorul cărora femeile își pun ciorapi de mătase să păstreze vara în coapse.

Tabloul



Am vrut să pictez o lumânare în mâna unui îndrăgostit care știa că în iubire și pescuit nu există certitudini. Când am ajuns la fitil mi-a luat foc tabloul.

vineri, 14 septembrie 2018

Reporter





Agențiile de presă
transmit
dintr-o biserică goală,
sfinții de pe pereți
dau autografe celor
care nu au mai suportat lumina,
nu există
carte de telefon pentru morți
fiecare e recunoscut
după lungimea cuielor
bătute în palme,
m-am furișat
în afara zidurilor sfinte
ca din camera unui bolnav de moarte.

Hotelul





Era o ființă
intermediară
între femeie
și o plantă de canabis,
în ochi
avea un conflict luminos,
verdele antic se lupta
cu albastrul modern,
părea o magnolie
aruncată într-un cântec
interpretat la pian
pe care îl transforma
într-un hotel pentru fluturi.

joi, 13 septembrie 2018

Risc




Datele private
ale trupului ei,
le păstrez în memorie,
mă înham la caleașca
cu roți din crizanteme
să scot tomna din oraș,
la ospețe ca desert
folosesc petale de trandafir
cuvintele
să aibă mai multă
hemoglobină
când pronunț nemele
marilor poeți,
nu oricine are șansa
de a rămâne mereu adolescent.

Centru



Nu-mi  găsesc
un centru
unde să depozitez
toamna
să nu mă dezechilibrez,
să știu cât de mult
m-am îndepărtat de mine,
versurile nescrise
să aibă și ele un reper
să plantez
borne kilometrice
spre propria ființă,
să am  un loc
unde să mă simt
mai puțin singur.

miercuri, 12 septembrie 2018

Revolte




Am renunțat
să mai aduc 
adeverințe
pentru a demonstra
că inima mea
are forma patriei,
nu mai vulcanizez 
speranțe,
n-are rost,
îmi așez fruntea
pe ușa de lemn 
a bisericii
și aud cum la granițele
limbii române
haite de câini
latră contra cost.

Zecimale




Orașul mă părăsește
luând cu el ferestrele,
toamna
neinvitată de nimeni
s-a mutat la mine în casă,
mi-a promis
că nu îmi va schimba
horoscopul,
nu îmi va murdări
cămășile albe din șifonier,
dar când împart lumina
în cuvinte
mereu îmi rezultă zecimale.

marți, 11 septembrie 2018

Calendar





Când vine toamna mă spăl pe porțiuni de corp să nu dau jos vara de pe mine dintr-odată. În plus, port în căptușeala hainei o mătură să înlătur frunzele ce-mi acoperă drumurile. E ca și când aș fi răcit în copilărie și mă tratez abia acum.

Lista cu decepții




Apa din pahar a devenit murdară
după ce a trecut toamna prin ea,
singurătatea
are aceiași grupă sanguină ca mine,
port cămăși cu mânecă lungă
epiderma mi-a devenit
un penitenciar de apusuri,
crizantemele miros a zăpadă,
nu mai am loc să adaug ceva
în lista cu decepții,
zahărul din zâmbetul femeilor
și-a pierdut însușirea 
de a fi instigator
în balcoane femeile se mișcă
de parcă ar întinde rufe
pentru ultima dată în viața lor.

luni, 10 septembrie 2018

Citind într-o lacrimă






Nopțile refugiate
sub poza mea de pe cartea de identitate
de-abia mai au loc,
umbra îmi e din ce în ce mai sărată
de parcă s-ar spăla în mare,
nu mai văd bine
în oglinzile retrovizoare ale inimii,
demult nu mai desenez pe uși
trupuri de tinere
să văd cum li se rotunjesc sânii,
de mulți ani
nu mai îmi ridic privirea spre balcoane
să descopăr îmbrățișări
pe cămășile de mătase
puse la uscat,
deși uneori noaptea plâng în somn
ca atunci când eram școlar
că mi-a zburat fluturele
căruia îi făcusem casă în penar.

Poet tânăr căutând talent




Încălzeam cameră
cu scrisori de dragoste,
să am oglindă venețiană
o țineam scufundată în apă
pentru a fi proprietarul
unui lucru de valoare,
înființam filiale
de iubire
prin garsoniere mărginașe
nu citeam nicio carte
până la sfârșit
să nu fiu martor
la moartea personajelor,
deși știam
că talentul sare câte o generație.

duminică, 9 septembrie 2018

Nemotivat





Nu mă cunoaște
nimeni,
deși îmi usuc
rufele pe balcon
de câteva decenii,
lipesc poeme pe pereți
să fiu văzut
de la distanță,
de curând
am moștenit
un cvartet de cameră
a cărui muzică
poate mări
decolteul femeilor,
dar n-am găsit
niciun motiv să îl pun să cânte.

Mistere





Ea aprindea
trandafirii din glastră
de la întrerupător,
își trăgea zâmbetele
la xerox
și le lipea în ferestre,
frumusețea ei,
îmi emoționa nasturii
de la cămașă,
era un internet
ce funcționa cu sânge,
dar mereu își lăsa
cartea de identitate
în mașină
să nu-i rămână îmbrățișările
imprimate pe fotografie.



sâmbătă, 8 septembrie 2018

Lemne





Piciorul
scaunului meu
a atins piciorul
scaunului ei,
inima a declarat
legea marțială,
am devenit
un punct
de frontieră
unde frumusețea
e legitimată,
atunci am înțeles
de ce lemnul
din care e făcut pianul
poate produce
note muzicale.

Frig





I-a fost frig vieții mele
de parcă aș fi trăit
într-o casă fără ferestre,
de multe ori
am găsit iarna
așteptând ghemuită
pe preșul de la intrare,
vântul urcat pe acoperiș
că nu i-a cumpărat
nimeni pantofi,
zilele trecute
când i-am cerut vânzătoarei
o revistă despre femei
propozițiile mele erau brumate. 

vineri, 7 septembrie 2018

Tratament





Viața mea
se împuținează
ca un borcan de dulceață,
medicul,
nu mi-a dat
niciun tratament,
mi-a spus
că aceasta boală
că am contractat-o
în copilărie
și nu-mi intre
singurătatea în ochi
să mă hrănesc
cu petale de trandafiri.

Secretariatul






O femeie frumoasă
a intrat
în secretariatul
melancoliei mele,
pe scaunele goale
erau iubirile mele
puse la uscat
ca niște fructe dulci,
toamna din ele
i-a lovit umbra
în dreptul picioarelor
și nu a mai putut
ajunge la mine.

joi, 6 septembrie 2018

Băiatul






De frica fulgerelor
vântul se urca pe acoperișuri,
în mere găseam sâmburii
îmbrățișați de spaimă,
frunzele se ascundeau
în cântecul păsărilor de noapte,
nu aveam mânuși de cauciuc
să înlătur norii de pe cer
fără să mă electrocutez,
îl căutam pe tata în grădină
unde cu mâinile lui mari
făcea țărână să zâmbească
să-l rog să bage trandafirii în casă
ca tunetele să nu le strivească mirosul.

Senin










Noaptea scriu 
poeme în minte,
nu mă vede nimeni
măsor cu ruleta sângelui
distanța dintre strofe,
tehnica am învățat-o
de la teiul din curte
ce fabrică în tăcere
ceai,
a doua zi,
când vreau să le transcriu
par un școlar
căruia i s-a dat 
teme pentru acasă
și cuvintele 
se intimidează de prospețimea lor.

miercuri, 5 septembrie 2018

Manipulare






După ce s-au spart câteva butoaie de vin în cala vaporului acesta a început să meargă în zigzag.

Muza



Poetul scrie și fără să aibă vreo muză. Când găsește una primul lucru pe care îl face este să îi ceară să-i deschidă un cont la bancă pentru a-i cumpăra cuvinte.