joi, 13 decembrie 2018

Vârstă








Nu am curaj să intru în bucătărie. Umbra mea este atât de grea că ar sparge toate farfuriile și pahare de pe masă.

Gemeni






Ea își trece mâinile prin părul lui să-i citească gândurile. Rămasă însărcinată de zece minute îi spune la ureche că vrea să aibă gemeni. 

Cadou






Mai sunt câțiva centimetrii  până începe iarna. Mai fac un nod la batistă. Timpul mi-a tras la xerox trupul în așa de multe copii că ma întreb unde le ține depozitate. În fiecare an mi se dăruiește câte o trusă de machiaj cu nuanțe din ce în ce mai închise.

miercuri, 12 decembrie 2018

Manipulare






După ce s-au spart câteva butoaie de vin în cala vaporului acesta a început să meargă în zigzag.

Semn de carte




Între paginile
cărții de versuri
pe care o citesc
am pus 
câte o frunză,
nu vreau 
ca propozițiile
să se amestece,
intimidate 
de mirosul toamnei.

Detectiva





Cum ai reușit să mă deosebești de fratele meu geamăn pentru că semănăm ca două picături de apă? Simplu. El este impotent.

marți, 11 decembrie 2018

Frigul





Frigul
e în cantonament
la mine acasă,
dormitorul s-a contractat
mi-a strâmbat
două ferestre,
singurătatea a devenit 
atât densă
de numai văd
să trag la xerox
niciun răsărit,
timbrului,
de pe scrisoarea ta
de adio,
i-a crescut valoarea
pe nedrept,
să mă recunosc
trebuie să umblu
cu ecusonul în piept.

Strigăt








Nu știu
cine
ar putea
recupera
țara
dintre
atâtea
strigăte.

Captiv







Picăturile de ploaie
fac găuri
în singurătatea 
de pe străzi,
chipul îmi rămâne imprimat
pe mâneca zilei
precum zborul unei pescăruș
pe fundul mării,
sângele meu
nu mai vede bine,
frigul prin inimi 
face ruine,
din scrieri postume 
poeții urcă în steme,
sunt  decor 
pentru acestă toamnă
ce se reflectă
în  zăpada din crizanteme.

luni, 10 decembrie 2018

Textile







S-au îndrăgostit atât de tare, încât a doua zi au găsit hainele îmbrățișate în șifonier.

Vâsle







Uneori mă simt ca o apă ce curge în toate părțile nefiind stăpânit de mâinile unei femei asemenea unor vâsle.

Numele





Numele meu este asemenea unei salopete pe care o îmbrac zilnic la muncă. Spălată în fiecare zi cu săpun cazon să iasă apusurile din ea a intrat la apă exagerat de mult. Există riscul să-mi rămână mâinile și picioarele pe afară.

duminică, 9 decembrie 2018

Zăpada





Îmi fură umerii și mâinile
apoi chipul puțin câte puțin
trupul îmi e un fost prieten
pe care nu mai am cu ce să îl închin.

Îmi ascunde  poteca
pe unde mă  furișam în mine
nu știe nicio limbă să îmi spună
că moartea e o viață fără vitamine.

Perforează singurătatea pe străzi,
repararea viselor e muncă de durată
de ce nu mai văd
în oglinzile retrovizoare ale inimii
trebuie zăpada întrebată.

Mirosind o gutuie





Vântul a ieșit din birtul
de la colțul străzii,
vânzolește ezitările din oraș,
obosești să ai grijă de tine însuți,
frunzele au ascuns drumul
ce ducea la femeia iubită
ca niște meseriașe ale uitării,
o mai poți vedea
doar în oglinzile retrovizoare ale inimii,
nu mai sunt petale de trandafir
să am cu ce să mă hrănesc
să-mi măresc inocența,
este imposibil
să-mi găsesc pe chip sensuri și păreri,
va trebui să merg la casa părintească
să îmi mai cumpăr câteva tăceri.

sâmbătă, 8 decembrie 2018

Superstiții




Cei de la salubritate nu măturase strada de singurătate și ceața. De teamă mama m-a rugat să o însoțesc până la biserică. La întoarcere tușea mai tare ca o ramură de copac contaminată de toamnă. Așa mi se întâmplă, zice ea, de câte ori trec pe lângă cimitir.

Alternative






Uneori viața mi se pare o stâncă căzută în mijlocul drumului. Să mergi mai departe ori îți folosești aripile de rezervă, ori îți cumperi o mașină de făcut tuneluri.

vineri, 7 decembrie 2018

Talcioc





Mă opresc lângă o bătrânică ce avea la vânzare câteva perechi de pantofi întristați. Dacă aș fi rugat-o să-mi facă rost de câteva ierni mâinile ei le-ar fi modelat imediat. Cred că devenise în timp specialistă în asfințituri. Lăsa o umbră atât de lungă că aș fi putut cultiva în ea numai plante carnivore.

Scrisoare






Îți scriu de la marginea
suburbiei mele,
aici singurătatea
doare din ce în ce mai tare,
centrala eoliană din zare 
respiră în locul câmpiei,
vara rămasă în  păsări
se scurge în pământ
prin siluetele estompate
ale copacilor
obosiți de după amiezile
adunate în ramuri,
am aceeași  stare 
ca lacul din apropiere
căruia frigul i-a pus cătușe la valuri,
te anunț că nu mai pot veni
ceața a acoperit bornele kilometrice
pe care le-am plantat
la împlinirea fiecărei vârste
pe drumul către tine,
e târziu, curând se face beznă,
te rog, îngăduie acestor cuvinte
să te sărute pe gleznă.

joi, 6 decembrie 2018

Iarna







Noaptea ascult
muzică rusească
să mă obișnuiesc 
cu frigul,
iarna
oglinzile retrovizoare 
ale inimii mele 
se aburesc
ca un cadran de ceas
la asfințit,
le șterg cu o batista
din cinci în cinci minute
să văd cine  m-a uitat
și cine a mai murit.

Înainte de Crăciun







Ningea,
visele mele
nu își mai puteau ține
echilibru pe zăpadă,
casa se contractase
din cauza frigului,
tata ieșea să curețe
aleea până la stradă
împrăștiind și o găleată
de cenușă
că Moș Crăciun
să nu alunece 
până ajunge la ușă,
mama mergea la cimitir
cu tămâie 
și flori de busuioc
să-și roage rudele
să se înghesuie puțin
să-i facă și ei loc.

miercuri, 5 decembrie 2018

Poșeta






Să fiu lângă ea când mi-e dor
i-am golit poșeta
de rujuri, farduri și batiste
și m-am ascuns în interior,
aerul mirosea a lavandă
mă îndrăgosteam pe întuneric
lumea mă uită mai încet
aveam timp
să scriu versuri pe bandă
mă legăna când ieșea în oraș
ca pe o floare
mă așează pe genunchi
în ziua când a deraiat tramvaiul
m-a ținut strâns și între picioare.

Cuvintele






Toată săptămâna 
am spart lemne
să-mi încălzesc cuvintele,
altfel nu pot păstra în versuri
temperatura buzelor sale,
când îi împart lumina
pe trup
să nu rezulte zecimale,
am pus la poartă
zăvorul și cârligul
să intimidez ceața
să nu intre frigul,
dar până nu le-am  acoperit
cu cămașa ei de noapte,
pe care scânteia 
un grup de stele,
nu am reușit
să ridic mercurul din ele.

marți, 4 decembrie 2018

Dialog





M-au botezat 
la șapte ani,
când umblam 
cu puii de vrăbii
în buzunar
și cu bondarii în penar,
primul lucru
pe care l-am făcut,
intrând în lăcașul 
înalt și tăcut
a fost să întreb
un sfânt de pe perete
dacă poate lăsa mai jos
bolta bisericii
să-l ating și eu,
pe Dumnezeu.

Ultimul deceniu







I-am scris adresa 
pe talpa pantofilor,
mi-am pus hainele 
să asculte muzică
ținându-le toată noaptea 
în suspans,
crezând că va ajunge 
la mine acasă
și o voi ivita la dans,
propozițiile le scriam curbate
asemenea șoldurilor ei
să-i trec mai ușor trupul
la ora de de vară
când sângele are mai multe idei,
bărbații din tablouri
o urmăreau cu privirea,
frumusețea ei era mai grea
ca filozofia unui geniu,
așteptând să vină
așa mi-am petrecut eu ultimul deceniu.

luni, 3 decembrie 2018

Te ascult






Povestește-mi cum arată
orașul îngerilor,
cred că ai locuit
o vreme acolo,
le-ai memorat tăcerile,
ai învățat
să-mi lipești
cu degetele tale subțiri
zilele pe inimă,
ai deprins să vorbești
păpușilor la ureche
ca ochii lor
să devină albaștri,
te ascult,
mă simt
ca un Robinson Crusoe
naufragiat lângă trupul tău.

Alb







Picioarele tale 
ațipise
între florile 
de bumbac
ale cearșafului,
parcă ar fi mers
pe țărmul mării
toată vară
să memoreze
albul valurilor
înspumate.

duminică, 2 decembrie 2018

Odă







Mâinilor mele
le-am închinat
o odă,
nu știu
unde au învățat
atâta matematică
de  rezolvă
toate problemele
de geometrie
ale picioarelor ei.

Lavandă






Mâinile mele
îi amestecau
aromele din trup,
își strângea buzele
ca și când ar fi mers
pe fundul mării
să găsească 
tăceri noi,
citisem undeva
că femeile frumoase
atrag fulgere,
am acoperit-o
cu plapuma,
în cameră
aerul se scumpise,
mirosea de parcă
vara lovise
un lan de lavandă.

sâmbătă, 1 decembrie 2018

Nu am avut guvernată








Nu am avut guvernantă
din această cauză
nu știu 
să așez în șifonier
rochiile rămase
după moartea mamei,
nu m-a învățat nimeni
ce săpun să folosesc
să-mi spăl anotimpurile
de pe trup,
acum când vine iarna
mă intimidez la fel
cum mă intimidam
în fața profesoarei
de limba română
despre care se zvonea
printre noi școlarii
că scrie versuri de dragoste.

100 de ani





Am renunțat
să mai aduc 
adeverințe
pentru a demonstra
că inima mea
are forma patriei,
nu mai vulcanizez 
speranțe,
n-are rost,
îmi așez fruntea
pe ușa de lemn 
a bisericii
și aud cum la granițele
limbii române
haite de câini
latră contra cost.

vineri, 30 noiembrie 2018

Presimțiri






Știu când ești cu gândul la mine,
îmi vine să bat preșul de intrare
până ies toți pașii din el,
mâinile mi se opresc
deasupra celor două mere dulci
de pe masă,
simt cum semințele
se îmbrățișează între ele,
uit ușa de la dormitor deschisă,
umbra îmi miroase a lavandă,
trandafirul din vază
fără să-i pun o picătură de apă
privește spre ușă și se îndreaptă.

Scara







Uneori visele
au prea multe 
serpentine,
și nu te văd,
deși adorm
ținând în mâini
o frezie
să sperie întunericul,
aud când singurătatea
se urcă pe copacul
de lângă bloc
să-mi intre 
pe fereastră,
să nu-i mai fiu decor
alerg din mine
pe scara de incendiu a inimii.

joi, 29 noiembrie 2018

Centenar






Îmi amintesc 
cum repetam pe iarbă
lecția de geografie,
punctând conturul patriei
cu gărgărițe și bondari.

Nu voiau să rămână
pe granițe
în ruptul capului, 
se îndreptau insistent
spre exterior.

Nu am aflat niciodată
de unde știau
micile gângănii
care este arealul
limbii române.

Arsuri






Am devenit
o grămăjoară
de sentimente,
îmbrăţişările ei,
mi-au rămas
imprimate
pe epidermă
ca şi când cineva
ar fi aruncat în mine
cu vreascuri aprinse. 

Flagrant





Traversez visurile
în vârful picioarelor
să nu deranjez vecinii,
într-o noapte
frumoasa doamnă
de la parter
s-a trezit,
a intrat
în unul din visele mele
și s-a văzut goală.

miercuri, 28 noiembrie 2018

Schimbări




Într-o zi și-a tuns părul,
mi s-a micșorat scrisul,
numele,
asemenea unei salopete
spălate,
mi-a intrat la apă,
vara
rămasă pe mine
a început
să-mi curgă
de pe corp,
inima mea
nu mai putea
să acopere întregul deșert,
ca să mă recunosc
trebuia să umblu
cu ecusonul în piept.

Un intrus fără formă




Frigul s-a dat jos
din tren
în halta
din suburbia mea
și-a lăsat biletul
la biroul
de obiecte pierdute,
în ultimele săptămâni
am citit versuri
din poeții ruși
să mă obișnuiesc
cu frigul siberian,
să-l sperii
am pus câteva
ciuperci otrăvitoare
în lucarnă
și am scos frigiderul
din priză
să  schimb data
solstițiului de iarnă.

marți, 27 noiembrie 2018

Cadril







Recunosc
o femeie
singură
după cum atinge
paharul cu apă
cu buzele,
îi e teamă
că înainte
a băut din el
un bărbat
pe care acum
îl sărută
fără să-l cunoască.

Târziu








Târziu în noapte
vâslesc 
într-o lacrimă
asemenea
unui marinar singuratic
ce caută cu privirea
comori
pe fundul mării,
în depărtare
tristețea,
un far
ce îmi dirijează gândurile
ca pe niște vapoare
încărcate până la refuz
cu elegii.

luni, 26 noiembrie 2018

Reacții



Încerc să mut continentele
fără să vărs paharul cu apă
de pe masa din bucătărie,
mă spăl pe porțiuni de corp
să nu dau jos de pe mine 
vara dintr-o dată,
câmpia să aibă timp
să se refugieze 
în semințele de mac,  
am luat și aspirina 
zilele trecute
deși răcisem în copilărie,
umblu pe stradă
cu lopata ascunsă
în căptușeala hainei
să nu mă prindă zăpada în oraș,
semăn cu un bărbat
ce se străduiește 
să excite o femeie dintr-o fotografie.

Scrisoare




Mai sunt câţiva centimetri
și se sfârşeşte toamna,
umbrele au devenit atât de grele,
încât mi-au spart țiglele pe casă, 
concentrația de singurătate
din arterele mele
a ajuns la saturație,
îmi vine să îngenunchez
într-o elegie,
trimit o scrisoare zăpezii
pentru a prelungi
relaţiile diplomatice
cu frigul,
de fiecare dată pun în plic
câteva zâmbete 
ale unei femei frumoase
să-mi ţină cuvintele calde
până la destinaţie.

duminică, 25 noiembrie 2018

Gong






Dacă Nicolae Olahul, Nicolae Milescu, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Greceanu, Samuil Micu, Zilot Românul, Elisibeta de Newvied, George Bariț, Anton Pann, Alecu Văcărescu, Gheorghe Asachi, Mumuleanu, Alexandrescu, Veronica Micle, Samson Bondărescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică, Otilia Cazimir, Ion Minulescu, Eminescu, Coșbuc, Goga, Barbu, Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, ar fi avut facebook ar fi dat un like tinerilor poeți.

Hoți





Un hoț mi-a furat ceasul în tramvai. Fără să simt mi-a strecurat un bilet în buzunarul hainei cu numărul lui de telefon să îl sun când vreau să știu cât e ceasul.

Temperaturi





De câte ori prognoza meteo anunță că de suburbia mea se apropie un val se aer polar citesc versuri de Maiakovski  să mă obișnuiesc cu frigul siberian.

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Știri








Prima oară 
m-am îndrăgostit
de o vânzătoare
de la un chioșc de ziare,
era cea mai deșteptă 
fată din oraș
reușea să vândă
o mulțime de cuvinte
bărbaților grăbiți,
frumoaselor femei 
între două vârste,
seara o rugam 
să-mi povestească
știrile lumii,
transformându-le în săruturi.

Limbaj








Am aflat
cum să o strig,
fără să provoc
valuri în perdele
sau să sperii îngerii
ce îi amestecă
aromele în trup,
fără să-i scutur
săruturile de pe buze,
fără să-i sting
conflictul din piviri
dintre albastru senin
și verdele frunzelor crude,
îi scriu numele
pe o petală de trandafir
și o mestec până îmi răspunde.

vineri, 23 noiembrie 2018

Alb





De câte ori ninge
mă încalț
cu cizmele cumpărate
din talcioc
ale unui soldat
cu picioarele retezate,
nu vreau să-mi rămână
tălpile imprimate
în singurătatea 
de pe stradă,
să murdăresc tăcerea
din zăpadă.

Cuvinte desculțe






Ninge peste mine ca peste o statuie,
zăpada  îmi șterge lent chipul
apoi brațele, 
în curând umbra mea
nu se a mai putea urca în copaci 
dacă m-aș pipăi
aș da numai de singurătate,
în jurul inimii am săpat un șanț de apărare
să nu se apropie nimeni,
ar fi bine să urc într-un tramvai,
numai că trebuie să scot bilet și parcului,
nu-l pot abandona
albul i-a furat aleile și e dezorientat,
nu știu unde să găsesc
un mecanic să-mi repare visurile,
trupul meu
pare un fost prieten pe care l-am uitat.

joi, 22 noiembrie 2018

Regret




Îmi pare rău
că statuii
din centrul orașului
nu i-am împrumutat
câteva cuvinte
să-mi spună
ce tabieturi
aveau poeții
din secolul trecut,
așa cum voi regreta
toată viața
că nu am căzut
în genunchi
în fața lui Nichita Stănescu,
măcar odată,
să-l leg la șireturi.

Accident





Un meteorit 
rătăcit,
plin de scântei,
mi-a lovit 
umbra
în dreptul 
picioarelor,
mi-am cumpărat
două cârje 
de lemn,
dar acestea 
nu știau
străzile din oraș
să mă ducă
la casa ei.

miercuri, 21 noiembrie 2018

O stradă strâmtă




Mi-am făcut
marcaje pe inimă,
asemenea celor
pe unde trec pietonii,
de câte ori 
mama se întoarce
în visele mele,
certându-mă
că iar am lăsat 
frunzele să cadă,
bastonul ei alb,
nu vede prea bine
să o ajute 
să treacă
ce mai strâmtă stradă.

Casa





Ninsoarea
un abajur alb
sprijinit pe un plop,
o rog
să ne exilăm
într-un sonet
unde orologiile
s-au oprit,
îngerii
au devenit dizidenți
și-au săpat
în propoziții un hău,
putem coborî
liniștiți în noi
în timp ce metaforele
se vor scutura pe trupul tău.

marți, 20 noiembrie 2018

9 versuri






Dacă ar fi scad
din viața mea
timpul
în care am visat
m-aș subția
atât de mult
că aș putea intra
sub umbra ei
fără să mă simtă.

Calendar





Când îmi scriu biografia
folosesc date
și din viața copacului
din grădină,
anii duși îi scriu
sub forma
unor cercuri concentrice,
copilăria o desenez
ca pe un cuib părăsit,
notez numele femeilor
ce m-au uitat
și de pe buze
săruturile îmi cad
asemenea unor frunze uscate

luni, 19 noiembrie 2018

Vorbe








Mulți vorbesc despre moarte din auzite
la fel ca despre poetul 
ce nu a vândut nicio carte
și a înlocuit țiglele sparte 
de pe casă cu ele
să fie citite de stele 
în timp ce le răsfoiește vântul,
nu știu unde s-au informat
că sângele orbește 
și îi trebuie o injecție de singurătate
sau că e obligatoriu să-i dai umbrei 
cu cremă anti rid
să nu sperie  ierburile,
când îi aud
îmi vine să plec pe furiș 
să cumpăr o mașină
de făcut tuneluri în propoziții
să circul prin ele,
toată lumea discută despre moarte
ca despre o cardiogramă,
fără să afle vreodată câte bătăi sunt lipsă,
comentează la fel ca prietenul meu
care și-ar dori să aibă relații 
cu două femei în același timp 
pentru a avea gemeni.

Nu





Nopțile refugiate
sub poza mea 
de pe cartea de identitate
de-abia mai au loc,
umbra 
îmi e din ce în ce mai sărată
de parcă s-ar spăla în mare,
nu mai văd bine
în oglinzile retrovizoare 
ale inimii,
nu mai desenez pe uși
trupuri de tinere
să văd 
cum li se rotunjesc sânii,
uneori noaptea plâng în somn
ca atunci când eram școlar
că mi-a zburat fluturele
căruia îi făcusem casă în penar.

duminică, 18 noiembrie 2018

Tot ce știu e că uitasem de mine






Aseară am fost în visul
unei femei,
m-am trezit
cu un lănțișor 
de săruturi la gât,
probabil am avut 
o discuție cu ea.
despre Veneția 
într-un nufăr, 
privirea îmi era umedă,
de m-aș fi uitat
la un trandafir
l-aș fi putut stinge, 
pe piept am descoperit
liniile cardiogramei ei,
cum pe un cearșaf 
întins pe balcon
se observă îmbrățișările
sub formă de  cute.

Viciu







Singurătății îi place
mirosul trupului meu,
când nu mă găsește acasă
sună la 112
și mă declară dispărut,
fără să mă întrebe
poftește frigul în casă
să stabilesc cu el
relații diplomatice
apoi se ascunde în podea
sub forma unor scârțâituri,
are o plăcere nebună
de a-mi fărâmița
inima în palme
ca pe o frunză uscată.