marți, 19 decembrie 2017

Ambasador în ținutul singurătății





Am păstrat sâmburii de măr,
ca pe niște puncte cardinale,
până cade prima zăpadă
să provoc cu ei avalanșe
peste biografia mea,
orologiul l-am acoperit
cu tricourile mele din tinerețe
pictate de ruj
precum șoaptele
spuse la repezeală de o femeie,
arcuiesc în minte strada
pe lângă filiale iubirii
unde m-am despărțit de mine,
curg asemenea unui text
plin de metafore zdrențuite,
în acest fel pregătesc lumea să mă uite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu