miercuri, 15 noiembrie 2017

Visuri gata să moară




Ninge abundent
mă simt
ca într-un poligon de tragere,
mai întâi îmi dispar umerii
apoi chipul puțin câte puțin,
cuvintele se prescurtează
din cauza frigului
camera se contractă
atât de mult
încât visele îmi rămân afară,
singurătatea alunecă
mai repede pe zăpadă,
se ascunde
sub preșul de la intrare,
inima își caută o nouă poziție
aud cu oamenii mă uită
și o femeie frumoasă
foșnește într-o propoziție.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu