marți, 17 octombrie 2017

Anonimul






Sunt pe punctul de a închide
filialele iubirii din oraș,
oglinzile retrovizoare ale inimii
s-au pătat din cauza singurătății,
nu știu cu cine se învecinează
tăcerile mele
chipul îmi rămâne imprimat
pe mâneca zilei
ca zborul unei păsări
pe obrazul toamnei,
datele private ale trupului ei
le mai păstrez în memorie,
trăiesc urgent
ca un foton într-un flacon,
nu mă cunoaște nimeni
deși de ani de zile
îmi usuc rufele pe sârma din balcon.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu