vineri, 22 septembrie 2017

Verde intimidat







Suburbia a împrumutat tăcerea 
din textele mele, 
a împrăștiat-o pe străzi,
ce păcat că nu am păstrat fereastra
prin care priveam în copilărie
să nu intre ceața în curte,
rugându-l pe tatăl meu
să nu taie plopul din grădină
că va cădea cerul pe noi,
frunzele în cadere
mi se lipesc de haine,
par un copac umblător,
gândurile sunt atât de grele
simt cum se mi se umflă picioarele,
vă rog respectos 
să iertați mirosul de pelin
ce întemeiază delte în cuvinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu