luni, 12 iunie 2017

Un băiat ascultând firele de iarbă




Fericirea mea are loc într-o cutie de chibrit. Lângă ea intră și cei câțiva metrii rămași din această vară dacă culeg lanurile de grâu.
Nu mă grăbesc să mă sinucid până în preajma iernii să nu creadă lumea că seceta se datorează gestului meu. Între timp mi-am făcut rost de un nou compas să măsor melancolia din orașe, așa că mai pot fi de folos rasei mele.
Mi-am ispășit și pedeapsa. Nu reușisem să scot răsăritul întreg din cântecul unei privighetori, riscând astfel ca gângăniile pădurii să-și facă șervețele din el.
Este o întreagă istorie de dezamăgiri. Am văzut listele complete cu toate decepțiile la intrare în patria mea. Drumurile trec cu de-a sila printre oameni, văzându-i bandajați la ochi.
Râurile bolnave de tahicardie nu mai țin minte absolut nimic. Vag își mai amintesc că deșertul este principalul lor dușman. Mai au vlagă doar să privească marginile cerului.
Nevrozele s-au înscris în circuitele de formula unu. Prin sate vitele au început să bârfească fânul cosit de pe coline că nu au notorietatea și răcorea celor din import.
S-au scumpit și biletele pentru mersul cu liftul. Neschimbate rămân numai cele fără oprire până în văzduh.
Folosirea sinonimelor trebuie aprobată în consiliul local. Idealurile noastre țin de mult cură de slăbire. Viitorul a fost făcut prizonier de soldații întorși din Afganistan și nu văd prin preajmă nici un erou să restabilească legăturile telefonice cu el.
Ce vreți să fac? Să nu se rătăcească și razele de soare m-am ascuns cu ele între două versuri.
                                                                                                     12-iunie-2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu