sâmbătă, 10 iunie 2017

Lumea ca un fir de iarbă surd



Nu ne aude nimeni când suferim,
nu auzim cum prietenii ne uită,
parcă cineva oprește
radioul mașinii pe un câmp
să nu asculte știrile firele de iarbă,
inima nu o simțim
când își organizează preferințele
precum o școlăriță
ce își așează între cărțile din ghiozdan
câte o păpușă
să nu se amestece propozițiile,
lumina ce se sparge,
lovind singurătățile noastre,
nu face niciun zgomot,
ne hotărâm să facem credit pentru a cumpăra
aparate de auzit performante,
dar banca ne întreabă
dacă avem tăcerea trecută în actele de stare civilă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu