duminică, 4 iunie 2017

Constrângeri spovedite






Îndepărtez ușor soarele spre amiază
să nu se spargă de inima mea,
dacă o picătură de sânge 
ar cădea pe podeaua din lemn de brad
zgomotul ar sparge geamurile din tot cartierul,
îmi duc degetul la tâmplă
poate îmi vine vreo idee
să fac un pumn de pământ
să zâmbească
sau din fumul de țigară
să desenez o fereastră
prin care să privesc cum femeile
oxidează melancoliile pe stradă, 
nu am curaj să intru în bucătărie
umbra îmi este atât de grea
că ar sparge toate farfuriile de pe masă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu