joi, 1 iunie 2017

Amantul unei umbre




Nu știu de m-am trezit
de când buzele ei umede
îmi stingeau
felinarele din epidermă unul câte unul,
veioza am lăsat-o aprinsă în ultimul an
să nu-i deformeze conturul tău
în timp ce visez,
hainele noapte de noapte
le pun să asculte muzică
să nu mă audă nimeni cât sufăr
să nu mă audă nimeni că nu pot s-o uit,
poate ar trebui
să nu mă îndatorez cuvintelor
pentru a fi puțin mai liber,
dar uneori fericirea de ieri
este meșteșugul de a desprinde poeme
de pe pereți albi ai acestor tăceri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu