duminică, 2 aprilie 2017

Urcând în tramvai



Trupul ei fierbinte
era să mă deshidrateze,
mi se emoționase nasturii
de la cămașă,
sângele intrase în repaus,
privirea grea
mi-a lovit umbra
în dreptul picioarelor
și trebuit să-i cumpăr cârje. 

De acum încolo
o să dau păsărilor 
să bea apă
din pahare de cristal
poate îmi împrumută
o pereche de aripi 
să zbor
deasupra singurătății,
mi-am dat seama 
că nu mă cunoaște nimeni
deși îmi usuc rufele pe balcon,
de curând am moștenit 
o formație de jazz,
dar n-am găsit nici un motiv
să o pun să cânte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu