duminică, 5 martie 2017

Inocențe sculptate





Niciodată nu am mai plâns
atât de mult,
tata voia
să taie plopul din curte,
îmi era teamă
să nu cadă cerul pe noi
și să-mi strivească
fluturele
pe care îl țineam
într-un pahar
acoperit cu abecedarul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu