marți, 14 februarie 2017

Mă palpez să văd de sunt real





Încui ușa
unde țin o pasăre împăiată,
niciodată nu știi
de unde împrumută întunericul aripi,
scutur preșul de la intrare
cu el se învelește iarna
și nu mai ține minte pașii
celor ce-mi trec pragul,
nu sunt un tip
pe gustul meu
în a-mi imagina moartea
și citesc câteva pagini din biblie,
îmi aranjez părul
cărarea să indice
direcția de unde vine primăvara,
așa mă pregătesc eu
înainte de a începe să o visez
să nu-i greșesc conturul trupului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu