miercuri, 15 februarie 2017

Intoxicat cu întuneric



În fiecare zi sângele
îmi măsoară înălțimea
cu tot mai multă aproximație,
meteoriții ce cad în grădină
sunt din ce în ce mai numeroși 
hainele îmi miros a pustiu,
când degetele vor să atingă
tivul unei fuste
nu se mai învoiesc la mine,
memoria a început să mă lase
număr fulgii de zăpadă
făcând noduri la batistă,
până de curând
ajutam câmpia să respire visând
acum a  trebuit să-i montez
o centrală eoliană,
am devenit nerentabil
la fel ca o mașinărie
de  produs lacrimi
în mijlocul gerului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu