vineri, 24 februarie 2017

Făcând curat în tăceri





Mă restrâng ca o casă
cotropită de frig
în care nu-i nimeni și nimic,
sunt în întârziere
cu preferințele inimii,
la întâlnirea
cu marginile frunzelor
ce se  maturizează urgent
ajung întotdeauna târziu,
gata, acum plec să închid
filiale iubiri de oraș
să sparg vitrinele luminoase
pe care rulează sufletul meu
alături de mărfurile
cărora li s-au făcut reduceri,
oamenii nu știu să calculeze,
decât prețul telefoanelor,
uitând viața și singurătatea,
sunt foarte grăbiți
când îmi trântesc ușa în nas
strivesc de tocul ușii și lumina. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu