marți, 24 ianuarie 2017

Text rezistent la frig






Ninge peste mine
ca peste o statuie,
albul face să-mi dispară
mai întâi chipul,
apoi trupul întreg,
prin propoziții trebuie
să fac tunele să văd cerul,
te-am strigat
să vii să mă ții de mână
tu știi să alungi frigul,
să aprinzi becurile
în submarinul
ce circulă prin sângele meu, 
ascund tăcerile suburbiei
în buzunarele de la pantaloni,
la fel cum piteam în bancă,
în clasele primare,
puii de vrăbii căzuți din cuib.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu