sâmbătă, 21 ianuarie 2017

În fiecare zi mă dezvăț de viață




Teama că nu sunt eu,
cel pe care îl privesc în oglindă
mă face să tresar,
parcă m-aș uita la un poem trist,
la o carte nedeschisă
de un deceniu,
ar trebui să-mi recitesc jurnalul
să văd când i-am cumpărat morții
un calculator confecționat din frunze
să-mi țină evidența zilelor,
erele din oase fumegă a amurg,
cucul de la ceas a zburat în pădure
să nu știu câte ore se scurg,
nu îmi rămâne,
decât să-mi duc visele
pe drumul mi s-a scurge din inimă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu