vineri, 20 ianuarie 2017

Aripi desprinse





Singurătatea
este asemenea unei cazarme
fără ferestre și uși,
îmi caut  cuvintele
cu o lanternă confecționată din zăpadă
să nu se prescurteze de spaimă
sau să producă avalanșe,
coala de hârtie nu se mai emoționează,
prietenii mei din cartela de telefon
s-au asfixiat din cauza aglomerației,
vise nu mai văd cu aripile
se strivesc de pământ,
incinerat la fiecare asfințit
pe mușcata roșie rezemată de geam
nu găsesc niciun loc
pe unde să ies la lumină
să-mi împrăștii cenușa în vânt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu