vineri, 2 decembrie 2016

Zăpada mi-a găsit cuvintele desculțe




Gesturile mele par festive,
nu mi se văd dezamăgirile
pe care le port la gât
ca pe lănțișoarele de argint,
mă feresc când trec pe lângă mine 
nu vreau să privesc
înscrisurile lăsate de ziua de ieri
pe inimă,
traversez visurile
în vârful picioarelor
să nu deranjez vecinii,
dacă pe stradă
întâlnesc cu cineva
rănit de singurătate
nu îndrăznesc să-i leg un garou
să-i opresc sângerarea,
de când a început să ningă
țin emoțiile în dosare aseptice
să nu facă eczeme
de la amintirile mele,
de neînțeles  e faptul
că sunt singurul martor
în momentul în care
prezentul mă declară dispărut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu