miercuri, 7 decembrie 2016

Trofeu din petale albe




Părea fragilă ca o zi
ce se îndoaie la amiază
sub greutatea razelor de soare,
când se ridica pe vârfuri
era asemeni primăverii, 
încercând să se urce în copaci
fără scară,
nu știam ce să fac,
căldura rămasă din vara trecută în brațe
mă pregăteam să o transform
în scurte îmbrățișări,
așa cum învățasem să iubesc
la locul de muncă,
neatentă s-a apropiat cu șoldurile
de tabloul de pe birou cu ramă argintată,
ce reprezenta Bucegii cotropiți de ninsoare,
s-a produs o avalanșă atât mare
că nici azi n-am terminat
să scoatem zăpada pe fereastră,
folosind cerceii ei sub formă de lopată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu