sâmbătă, 10 decembrie 2016

18 versuri înfrigurate



Singurătatea s-a mutat
în podeaua mea din lemn de brad
să nu alunece pe zăpadă,
am grijă să nu o calc
scoate un scârțâit asemănător
acului de la cardiograf
plimbat de inimă pe o foaie velină,
dacă nu aș mai visa
să-mi fie părul parfumat
acum când iarba a scăzut
în sondajele făcute de vânt,
aerul ar mirosi a pelin,
tăcerile și-ar pune singure cătușe,
ar fi ca și când mi s-ar arde
toate becurile din casă,
târziu ar veni 
un patriarh din secolul trecut
să mă întrebe de ce nu mai suport lumina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu