luni, 7 noiembrie 2016

Un avatar visător




Zăpada a arestat ploaia
într-o înscenare pusă la cale frig
melancolia a intrat în renovare
asemenea unui pârâu ce-și lărgește cursul,
nu mai are
cine să-mi perforeze singurătatea
să par mai înțelept,
prin golurile lăsate de picături
îmi priveam visele arzând,
lumina a rămas strivită pe geam
de azi înainte nu mai am nicio escortă,
nu mă aștept să primesc
despăgubiri de la nimeni,
ceasul mi-a fărâmițat viața
în mii de fire de nisip,
topește-le Doamne, în pumnii tăi
și transformă-mă într-un lănțișor de argint
ca ea să doarmă și noaptea cu mine la gât.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu