vineri, 4 noiembrie 2016

Text pălmuit de frunze




Frunzele îmi cad direct pe inimă,
încercând să scrie ceva,
văd că rămân teafăr
după moartea din toamna aceasta,
am pus zăvorul la poartă
să nu intre frigul în curte
și să se ascundă
sub preșul de la intrare,
i-am luat scara vântului
pentru a-l împiedica să urce pe acoperiș,
obligând fumul de la coș
să se transforme în nori,
am pușcă de vânătoare să trag în ceața densă,
mi-e teamă că nicio  femeie
nu se va mai îndrăgosti de mine,
răbdător privesc cum alt anotimp
se cațără pe fereastră ca un hoț
la fel cum mă uit în oglindă
când mă bărbieresc
cum îmi fur singur tinerețea de pe obraji
cu aparatul de ras.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu