marți, 1 noiembrie 2016

Spectator în sala de vernisaj



Bărbații din tablouri
întorceau capul după ea,
frumusețea i se împrăștia în sală
de parcă și-ar fi făcut transfuzii de sânge
de la trandafirii din parc,
conflictul din priviri
avea culoarea soarelui trezit
dimineața de ierburile crude,
eram sigur
că își ține cartea de identitate în frigider
să-i încetinească marșul ridurilor
iar noaptea își pune fustele
să asculte muzică de dans
după felul în care pașii scoteau din parchet
sunete de diapazon,
dacă aș visa că într-o zi vine la mine acasă
aș spăla câinele pe dinți,
să nu lase vreo bacterie
pe preșul de la intrare,
aș împrăștia zahăr tos
pa aleea de la poartă,
nu știu de aș putea
să-mi dau cămașa jos în fața ei
să-mi citească hieroglifele din inimă,
așa cum nu îndrăznesc să mă dezbrac
în fața steagului național.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu