joi, 10 noiembrie 2016

Pași neinstruiți




Pantofii mei din piele de vițel
îi duc noaptea în iarbă
să se maturizeze,
nu țin minte drumurile
pe unde umblu,
nici pe cel asfaltat cu zahăr
unde ea locuiește,
din această cauză țin un jurnal
despre panourile luminoase
cu reclame despre excursii
între labele sfinxului
pe lângă care trec,
notez adresa zidurilor
unde moartea mea
rămâne sub forma unor crăpături,
chiar dacă sunt un pic supărat
și lumea mă privește chiorâș
nu îmi leg niciodată șireturile
să aibă pe unde mugi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu