miercuri, 9 noiembrie 2016

O inimă privește înapoi




Când am atins
piciorul fotoliului,
de unde genunchii albi
mă privise
ca doi miei flămânzi,
a tresărit ca și când ar fost al ei,
temperatura din ferestre
nu scăzuse niciun grad,
scândurile podelei
din lemn de paltin
încă mai vibrează,
asemenea unor viori
în timp ce violoniști
au luat pauză,
mi-e frică să mai intru
în această cameră
ca nu cumva sâmburii
de la mărul pe care l-a mâncat,
uitați lângă veioză
să înceapă să bată
ca cele patru încăperi ale inimii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu